Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

78Viaţa Sfântul Fotie cel Mareapă caldă în Sfânta împărtăşanie.Patriarhul Mihail se ţinea încă deoparte. El ştia fără îndoială că împăratul voia cu oricepreţ să jertfească Biserica Greacă papalităţii, pentru a dobândi oarecare ajutoare pentru tronulsău. Pe de altă parte, împăratul Constantin se temea că furia lui Humbert putea periclitaalianţa politică pe care o dorea. Apoi împăratul l-a pus pe Nichita Stithatul să-şi retractezetratatul şi să-şi ceară scuze de la legaţii latini. Umflându-se de mândria victoriei, Humbert aforţat nota, ridicând problema lui Filioque. Deşi această provocare i-a iritat pe bizantini, totuşiPatriarhul a rămas tăcut, ignorând pe legaţi.Bula de excomunicare. Răbdarea Cardinalul Humbert se apropia de sfârşit. Deşi ştiacă Papa murise, în ziua de Sâmbătă, 16 Iulie 1054, în ochii întregii obşti adunate pentruLiturghie, Humbert şi colegii săi au năvălit în Biserica Sfânta Sofia. După ce se plânseră cuglas mare de îndărătnicia patriarhului Mihail, puseră pe altar o Bulă de excomunicare a luiMihail Cerularie, a lui Leon din Ohrida, a lui Mihail Constantin, cancelarul patriarhal, şi atuturor celor ce urmează lor. În Bula de excomunicare se putea citi printre altele: „Mihail şiadepţii lui, vinovaţi de sus-pomenitele greşeli şi de neruşinare, (...) dimpreună cu toţi ereticii,dimpreună cu diavolul şi îngerii lui.” Apoi latinii ieşiră din Biserică scuturând praful de pepicioarele lor. Un diacon a alergat după ei, implorându-i să ia Bula înapoi. Ei au refuzat, iardiaconul a aruncat-o pe stradă. Ea a fost ridicată şi dusă în final la Patriarh.Documentul a fost apoi tradus pentru Patriarh. Este de necrezut cum un om cuînvăţătura lui Humbert a putut să scrie un manifest atât de jalnic. Documentul începea prin arefuza lui Cerularie, atât personal cât şi ca Episcop al Constantinopolului, titlul de Patriarh. Sepretindea că toţi cei ce îl sprijină pe Cerularie sunt vinovaţi de simonie. Cât de ciudat era caHumbert să acuze pe bizantini de un viciu despre care ştia bine că predomină în Biserica sadin acea vreme. El îi acuza pe bizantini de multe alte lucruri precum: că încurajează castrarea(practică ce era îngăduită şi la Roma), că insistă să-i reboteze pe latini (lucru ce nu eraadevărat pe atunci), că îi lasă pe preoţi să se căsătorească (lucru neadevărat, căci un bărbatcăsătorit putea deveni preot, dar un bărbat deja hirotonit nu se mai putea căsători), că boteazăfemeile aflate în chinurile naşterii, chiar şi dacă erau pe moarte (o bună şi veche practicăcreştină), că refuză împărtăşania bărbaţilor cu bărbile rase (lucru neadevărat, deşi ortodocşiidezaprobă pe preoţii raşi) şi în final, că au scos o porţiune din Crez (ceea ce era exact opusuladevărului!). După asemenea afirmaţii eronate, plângerile referitoare la închiderea bisericilorlatine din capitală şi la nesupunerea faţă de Papa şi-au pierdut orice efect. Anatema finală eraurmată de afirmaţia că de atunci înainte Mihail Cerularie şi aderenţii săi vor fi cunoscuţi caeretici prozimiţi (adică ai pâinii dospite).Patriarhul Mihail a dus îndată împăratului o traducere grecească a Bulei. Împăratul afost profund şocat, fiindcă tocmai îşi luase rămas bun de la legaţi în chip prietenesc, sperândcă planul său de alianţă politică s-a realizat. La început împăratul nu a vrut să-i recheme încapitală. Apoi a dat înapoi, fiind de acord să trimită un mesager care să ceară versiunea latinăoriginală a Bulei. Mesagerul i-a ajuns la Selimbria şi s-a întors cu o copie a textului. Astfelîmpăratul a văzut că traducerea Patriarhului era corectă. Atunci împăratul a trimis un altmesaj, poruncind ca legaţii să se întoarcă în capitală ca să explice în faţa unui sinod ce vor săspună. Legaţii au refuzat şi şi-au continuat călătoria.Excomunicarea lui Humbert. Patriarhul Mihail era mâhnit de această ruptură şi setemea de reacţia curţii împărăteşti. Prietenii Patriarhului făcuseră ca cuprinsul Bulei să fiecunoscut în toată cetatea. Bizantinii obişnuiţi, sătui de aroganţa legaţilor, erau mânioşi pepurtarea cordială a împăratului şi mulţi erau convinşi că împăratul este în înţelegere cu ei. Auizbucnit răscoale şi demonstraţii, împăratul Constantin, dându-şi seama că opinia publicăsusţinea Biserica împotriva lui, a anunţat că va pedepsi pe traducătorii care colaboraseră culegaţii. Apoi împăratul a pus să fie arestate rudele lui Arghir care se aflau atunci în capitală şia poruncit ca un exemplar al Bulei să fie ars în public. Astfel răscoalele s-au liniştit.