Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul Constantinopoluluiîndoială, cu dragoste şi credinţă. Lepădaţi toată otrava răutăţii, amăgirii, făţărniciei şiîndoielii, şi primiţi-1 aşa cum l-a primit Biserica Romei. Am aflat de la aproape toţi că acestbărbat este împodobit cu multe virtuţi dumnezeieşti, adică cu înţelepciune şi chibzuinţă în celeomeneşti şi în cele dumnezeieşti. El are de asemenea toate celelalte virtuţi lucrătoare şiosârdie fierbinte, făcându-se truditor al lui Dumnezeu. (...) Am judecat că nu se cade a lăsanelucrător un asemenea bărbat; căci fiind ridicat la înaltul rang de Patriarh al Bisericii voastreşi strălucind din nou, va face din nou faptele sale obişnuite, cele plăcute lui Dumnezeu, pentrupreoţi şi înalţii preoţi.„Hotărâm ca sinodul ţinut la Roma în vremea Papei Adrian şi cel ţinut laConstantinopole împotriva aceluiaşi Fotie să fie lepădate cu totul, desfiinţate, şi să nu fieadunate şi numărate cu sfintele Sinoade. Nici adunările de episcopi ce au primit rău pe Fotiesă nu fie socotite vrednice a se numi Sinoade.”Scrisoarea era semnată nu doar de către Papa Ioan, ci şi de către episcopii apuseni.Însă scrisorile lui Ioan erau pline de noile doctrine ale Papalităţii. Papa pretindea că are, prindrept dumnezeiesc, grija tuturor Bisericilor, şi că ţinea locul Sfântului Petru. El pretindea că afost rugat de bizantini să primească pe Fotie în vrednicia patriarhatului şi chiar în tagmaclericală. Ioan mai scria că îi dă iertarea lui Fotie în temeiul puterii ce a primit prin SfântulPetru, de a lega şi dezlega toate fără osebire 168 . Deşi scrisorile Papei erau deosebit delinguşitoare faţă de Fotie, sfântul bărbat nu s-a lăsat amăgit de cuvintele Papei privitoare laîntâietate.Papa condiţiona recunoaşterea lui Fotie, zicând că acesta trebuie să ceară iertare însinod pentru cele petrecute în trecut. El adaogă că, dacă Patriarhul făcea acest lucru, nu va maiprimi un canon de iertare. Fotie a respins acest lucru, fiindcă nu se socotea răspunzător pentrutrecut. Papa mai poruncea ca Fotie să renunţe la toată jurisdicţia asupra Bulgariei şi îl oprea dea face acolo vreo hirotonie. El scria apoi că Fotie trebuie să primească în comuniunea sa petoţi episcopii hirotoniţi de Ignatie, iar dacă episcopii ignatieni ar refuza să intre în comuniunecu Fotie, Papa îi ameninţă cu excomunicarea 169 .Din tonul cuvintelor Papei Ioan al VlII-lea se vede că el dă poruncă după poruncă şipretinde a avea stăpânire absolută de obârşie dumnezeiască. Când scrisorile papale s-au tradusîn greceşte, toate frazele privitoare la primatul papal au fost scoase, după care copiile revizuites-au citit la Sinodul din 879. Era vădit că dacă scrisorile s-ar fi citit în Sinod nemodificate,toată nădejdea de pace s-ar fi spulberat. Astfel că s-a scos orice cuvânt ce ar fi putut da să seînţeleagă că Papa ar voi să fie suveranul Bisericii. Când scrisorile au fost citite în forma lorrevizuită legaţii latini nu au protestat.Cardinalul Petru. Însă Cardinalul Petru i-a întrebat pe membrii sinodului: „Primiţiscrisoarea Papei?” Sinodul a răspuns: „Primim tot ce priveşte unirea cu Fotie şi folosulBisericii, însă nu ceea ce priveşte pe împăratul şi provinciile sale.” Prin aceste cuvinte,Sinodul respingea pretenţiile Papei asupra Bulgariei 170 .Spre a avea o mai bună înţelegere asupra stării de spirit a episcopilor participanţi, săascultăm un fragment din actele Sinodului:„Cum s-a urcat din nou patriarhul Fotie pe scaunul său?”, întrebă Petru.Sinodul răspunse: „Cu încuviinţarea celor trei Patriarhi, după rugămintea împăratului;sau, mai bine zicând, supunându-se silniciei ce i s-a făcut şi rugăminţilor a toată BisericaConstantinopolei.”„Cum”, întrebă Petru, „n-au fost silnicii din partea lui Fotie? N-a lucrat el tiraniceşte?”„Dimprotivă”, zise sinodul, „totul s-a petrecut cu pace şi linişte.”„Slavă Domnului!” răspunse cardinalul Petru 171 .168 Guettée, Papalitatea schismatică, op. cit., p. 224.169 Ibid., p. 223.170 Ibid., p. 224.171 Ibid., p. 225.49