Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul Constantinopoluluivrăjmaşilor şi luminează pe noi cu lumina mântuirii 83 .”Apoi Patriarhul Fotie şi locuitorii cetăţii au purtat de-a lungul zidurilor veşmântul(maforion) Maicii Domnului. Cu acest prilej, sfântul Fotie a spus: „Pe când întreaga cetatepurta împreună cu mine veşmântul ei pentru alungarea năvălitorilor şi ocrotirea celorîmpresuraţi, am adus din belşug rugăciunile noastre şi am săvârşit litia.” Apoi urmează astfel:„Pentru aceea dânsa, cu negrăită milostivire, cu mijlocirea sa de Maică a zis: Dumnezeu S-aînduioşat, mânia Lui S-a abătut, şi Domnul S-a milostivit de moştenirea sa. Cu adevărat, acestveşmânt preasfinţit este straiul Maicii lui Dumnezeu. El a îmbrăţişat zidurile, iar vrăjmaşii, închip neînţeles, au întors spatele..., căci îndată ce veşmântul Fecioarei a înconjurat zidurile,barbarii au lăsat năvala lor şi au ridicat tabăra, iară noi ne-am izbăvit de apropiata robie,dobândind neaşteptată mântuire. Că Domnul nu S-a uitat la păcatele noastre, ci la a noastrăpocăinţă; nu a pomenit fărădelegile noastre (Ps. 78, 8), ci a plecat urechea Sa la mărturisireabuzelor noastre... 84 “„Şi izbăvindu-ne de primejdie, scăpând de sabie şi de nimicitorul ce a trecut peste noi,cei ce ne-am acoperit şi ne-am pecetluit cu veşmântul Maicii Cuvântului, toţi cu un glas,dimpreună cu ea, să înălţăm cântări de mulţămită lui Hristos Dumnezeul nostru carele dintrînsaS-au născut... Cu adevărat, cei ce au scăpat din pieire de obşte cuvine-se să afieroseascăşi să aducă prinos lui Dumnezeu şi Maicii Sale cântare de obşte. Că de obşte ne-a fost bucuriaizbăvirii: de obşte fie-ne şi mulţămită. Cu minte dreaptă şi cu suflet curat să zicem MaiciiCuvântului: Fără zăbavă ţinem credinţa noastră şi dragostea către tine. Mântuieşte Cetatea ta,precum ştii şi precum voieşti. Că pe tine te punem înainte ca pe un braţ al nostru, şi întărire, şiscut şi apărătoare: Luptă pentru norodul tău. Iară noi vom lua aminte cu toată tăria noastră, ane curaţi inimile înaintea ta, smulgându-ne din patimi şi din tină. Risipeşte uneltirile celor cese ridică cu semeţie asupra noastră. Că de am şi călcat poruncile date nouă, ţie se cuvine a neîndrepta, ţie se cuvine a întinde mâna celor îngenuncheaţi şi a ne ridica din căderea noastră.Astfel să zicem către Fecioara, şi minciună să nu grăim 85 .”După ce corăbiile ruşilor s-au depărtat, ele au fost nimicite de o furtună şi numaicâteva au scăpat de pierzanie.Lucrarea misionarăCel între sfinţi părintele nostru Fotie, cârmuind Biserica din Bizanţ, nu a lăsat capricirile cu latinii să-l abată de la marea lucrare apostolească a lui Dumnezeu la care fusesechemat. Patriarhul Fotie a împodobit lăcaşurile lui Dumnezeu, a pus rânduială în treburileBisericii, a alcătuit slujbe Dumnezeieşti şi a luptat împotriva noilor eresuri. Totodată, s-adăruit din toată inima şi sufletul răspândirii Evangheliei lui Hristos între popoarele ce încă nuo auziseră.Bizanţul era înconjurat de numeroase popoare necreştine. Iscusitul şi de Dumnezeuluminatul Fotie a socotit că este lucru cu chibzuială a-i creştina pe aceşti păgâni, ca să se facăprieteni ai Bizanţului, scăpând astfel de viitoare primejdii. A-i lăsa în întuneric ar fi înseninatsă poftească alte puteri politice şi bisericeşti să-şi aşeze stăpânirea şi cârmuirea la hotareleBizanţului.83 „Homily III, The Russian Attack”, în Homilies of Photios, Patriarch of Constantinople, op. cit., p. 95.84 „Homily IV, Departure of the Russians”, ibid.85 Ibid., pp. 109-110.25