Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel MareDupă această dovadă de dârzenie a familiei sale, tânărul Fotie avea să cinstească multnepieritoarea pomenire a unchiului său, Patriarhul Tarasie, ca şi a Patriarhului Metodie (843-847, pomenit la 14 Iunie), urmând pilda acestor luminători ai evlaviei de-a lungul întregii salevieţi.Dintr-o scrisoare scrisă de Fotie fratelui său, Tarasie, putem bănui că unii dintremembrii familiei sale au murit în vremea tulburărilor iconoclaste. El scrie: „Să nu ne purtămcu necinstire faţă de răbdătoarele chinuri ale părinţilor noştri, căci ei au văzut feluri de moartece nu semănau cu morţile pe care le ştim noi. Ferească-ne Dumnezeu! Focul şi apa şi groapaau pus stăpânire pe urmaşii lor, şi un amar şi greu surghiun, şi toată lipsirea de prieteni şirubedenii a venit peste ei, şi tot ce aduce bucurie s-a luat de la ei, dar toate le-au primit cubunăvoire, slăvind pe Cel ce iconomiseşte cele ale oamenilor mai presus de omeneştilesocotinţe 9 .”Încă din tinereţe Fotie a strălucit prin curăţie şi era înclinat spre viaţa liniştită şirugătoare a monahilor. Mai târziu, ajuns Patriarh al Constantinopolului, Fotie avea să scriePatriarhilor Răsăriteni: „Copil fiind, tânjeam a fi slobod de grijile şi nevoile vieţii şi a măîngriji numai de cele ce mă frământau... Din copilărie a crescut în mine şi o dată cu minedragostea pentru viaţa monahicească 10 .” Gândindu-se la drumul său în viaţă, recunoaşte a fidorit în sufletul lui viaţa de celibat, dar niciodată nu a dorit să ajungă preot. Comentândaceasta, Fotie spunea: „Doream foarte mult să trăiesc singur” 11 şi „luasem o hotărâre..., aceeade a mă ţine departe de afaceri şi de vuiet, şi de a mă bucura de dulceaţa paşnică a vieţiiparticulare 12 .”6Anii de învăţăturăÎntrucât părinţii săi se aflau în surghiun, este greu de spus unde anume a primit Fotie oatât de strălucită şi neobişnuită educaţie. Unii susţin că a fost un autodidact plin de râvnă, caredupă o învăţătură silitoare şi sistematică de unul singur a ajuns un teolog profund şi un învăţatstrălucit; alţii sugerează că părinţii l-ar fi trimis la Tesalonic, iar alţii spun că ar fi rămas înConstantinopol. Oricum ar fi, tânărul Fotie a folosit orice prilej de a învăţa, însetat deînţelepciune şi cunoaştere. Din fire era un băiat destoinic şi înzestrat, în chip vădit, şi-a primitcunoştinţele din izvoare greceşti şi nu a dorit să înveţe ebraica sau latina 13 . De la o vârstăfragedă s-a aplecat cu răbdare asupra gramaticii, poeziei, retoricii şi filosofiei. Printre altenumeroase înfăptuiri, a dobândit şi o bună cunoaştere a medicinei, cercetând cărţi despremetodele chirurgicale şi de prim-ajutor, ca şi despre feluritele boli.După ce a studiat literatura, matematica, filosofia aristotelică şi învăţătura lui Platon, azăbovit îndelung asupra Sfintelor Scripturi şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe. A studiatteologia sub îndrumarea unor bărbaţi înţelepţi şi a unui bătrân duhovnic al cărui nume, dinnefericire, nu a ajuns până la noi 14 .Învăţătura şi înţelepciunea lui Fotie au ajuns curând să fie cunoscute peste tot.Superioritatea sa intelectuală era de o asemenea măreţie încât părea să se ia la întrecere cu ceidin vechime. Atât prietenii cât şi duşmanii săi nu şovăiau să-şi arate admiraţia pentrucunoştinţele lui. Tinerii veneau la el acasă spre a primi învăţătură, atât în ştiinţele lumeşti câtşi în cele duhovniceşti; şi nimeni dintre cei ce îl cercetau nu rămânea fără vreun folos. Înciuda tinereţii sale Fotie îi învăţa înţelepciunea pe tinerii săi ucenici, citind împreună cu eimulte cărţi ziditoare şi tâlcuind înţelesul ascuns al fiecăreia.http://apologeticum.net ]9 Letter 1, trad. D. S. White, ibid.10 Letter 1, PG 102, 585.11 Ioannes Valettas, Photiou Epistolai, Londra, 1864, p. 145. “PG102, 585B.12 PG 102, 585 B13 Gerostergios, St. Photios the Great, op. cit., pp. 18-19.14 Iustin Popovici, „The Life of St. Photios”, op. cit., p. 36.