Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiÎnsă blândul Fotie a refuzat cu hotărâre complexa şi acaparanta dregătorie a scaunuluipatriarhal. Nici nu se gândise vreodată să-şi lase cărţile şi studiile ca să intre în rândurileclerului. Fotie i-a scrie Cezarului Bardas încercând să scape de dregătoria ce avea să fie pusăasupra lui; căci cinstea de care se bucura la curte îi era destulă povară, îndepărtându-l de lastudiile ce erau singura sa dorinţă. Ştia că, o dată urcat pe scaunul episcopal, va fi silit să laseviaţa liniştită unde se bucura de adevăratele desfătări ale învăţăturii. Astfel că îl ruga stăruitorpe Bardas să dea altuia acel „neodihnitor” scaun.Ignatie abdicase spre a înlătura alte tulburări mai mari. Abdicarea sa a fost recunoscutădrept legiuită şi canonică de către toţi membrii înaltului cler adunaţi la Constantinopol, întrecare erau şi adepţii săi cei mai credincioşi. Ignatie însuşi şi-a poftit sprijinitorii să se supunăîmprejurărilor şi să purceadă la alegerea unui nou patriarh 40 .Silit de împrejurări, de ocârmuire şi de episcopi, Fotie, cu inima îndoită, s-a supus încele din urmă şi a primit să fie hirotonit. A stărui în împotrivire ar fi fost o dovadă denemăsurată mândrie. La fel ca şi unchiul său, sfântul Tarasie, Fotie a trebuit să fie trecut îngrabă prin toate treptele hirotoniei. Nu era ceva nemaivăzut. La fel se întâmplase cu patriarhiiNectarie (381-397), Pavel al III-lea (686-693), Nichifor (806-815), Grigorie (tatăl Teologului)şi Talasie al Cesareei. Este interesant că patriarhii Pavel, Tarasie şi Nichifor slujiseră caprotoasecretes în cancelaria împărătească, la fel ca Fotie 41 .Sfântul Fotie cercetase negreşit exemplele din trecut. El îl socotea pe predecesorul luica fiind căzut din dregătoria sa, deşi nu fusese osândit canonic. În Biserica Apuseană, PapaMartin I (649-655) fusese osândit, prigonit şi alungat cam la fel ca Ignatie. Martin arecunoscut legitimitatea lui Evghenie I (655-657), care a fost ales de Biserica Romei casuccesor al său, deşi Martin nu îşi dăduse niciodată demisia. Exemplul Sfântului IoanHrisostom (354-407) era cu siguranţă cunoscut de Sfântul Fotie. Sfântul Ioan, surghiunit penedrept, scria: „Biserica nu a început cu mine, nici se va sfârşi cu mine. Apostolii şi prorociiau suferit mult mai mari prigoniri.” Sfântul Ioan Hrisostom a cerut episcopilor săi să sesupună oricui îl va înlocui, dar să nu semneze osândirea sa dacă nu credeau că este vinovat 42 .În chip legiuit şi canonic, Fotie a fost ales de clerici şi mireni în anul 858. În decurs deo săptămână a fost tuns călugăr, citeţ, ipodiacon, diacon şi preot, iar la Naşterea Domnului afost hirotonit episcop 43 . Hirotonia ca episcop a fost făcută de Grigorie Asvestas şi de către doiepiscopi ignatieni, Evlampie al Apameii şi Vasile al Cortinei 44 . Chiar şi cei cinci monahi cutotul credincioşi lui Ignatie, după ce au primit anumite chezăşii de la Fotie în privinţa luiIgnatie, au recunoscut alegerea lui Fotie şi l-au primit drept patriarh legiuit.Întrucât grija de căpetenie a noului patriarh era aceea de a aduce pacea în Biserică, înziua sfinţirii sale el a ţinut un cuvânt din amvonul sfintei Sofii, intitulat Pe pământ pace, întreoameni bunăvoire.Iată ce spunea noul patriarh despre intrarea sa în rândurile sfinţiţilor slujitori:„Niciodată nu am dorit acest scaun. Cei mai mulţi sau toţi fraţii şi împreună-slujitorii noştri ceerau de faţă ştiu preabine aceasta... Cu lacrimi şi cu zăbavă am venit în acest scaun. Am venitfiindcă suveranul şi sfetnicii lui m-au încredinţat de neapărata trebuinţă, ca şi pentru episcopişi preoţi. Astfel, cu hotărâre de obşte şi cu hotărâri scrise ce au întărit hotărârea împărătească,m-au dat străjilor care mă păzeau. Apoi, din acel loc, împotriva voii mele, m-au ridicat înşi versiunea electronică a lucrării la Biblioteca Teologică Digitală, http://apologeticum.net ])40 Dvornic, „Photios”, în New Catholic Encyclopedia, vol. II, Washington D.C., col.41 Despina Stratoudaki White şi Joseph R. Berrigan Jr., The Patriarch and the Prince, Holy Ortodox Press,Brookline, MA, 1982, p. 16.42 Guettée, op. cit., pp. 279-280. (Cf. trad. rom., op. cit., p. 198)43 Nikita, PG105, 235.44 Sinaxarul cel Mare, p. 144. Unele izvoare obscure notează că Ignatie îl suspendase pe Grigorie Asvestas.Faptul că acum reapare la ridicarea Sfântul Fotie în scaunul patriarhal, înaintea tuturor episcopilor ignatieni şi cuaprobarea lor, ne încredinţează că nimeni nu a socotit că există oprelişti ca Asvestas să slujească. Toţi au socotitcă neînţelegerea sa cu Ignatie era motivată politic. Nu există nici o consemnare că Asvestas ar fi fost „reaşezat”,tocmai fiindcă nimeni nu credea că ar fi fost nevoie.13