Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel Maredar tindeau să privească esenţa lui Dumnezeu într-o lumină mai ontologică şi să subordonezeacesteia Persoanele Treimii.Persana nu este o traducere perfectă a lui ipostasis (u&povstasi"). Însă dacă ipostasis s-ar traduce prin substantia, care este ceva mai exact, iar persana ar traduce pe provswpon, s-arnaşte alte confuzii. Pentru apuseni, a numi Persoanele Treimii substanţe aduce a triteism, pecând provswpon în greceşte sugerează exteriorul, mai curând decât personalitatea. Adeseorilatinii şi grecii interpretau cu bunăcredinţă acelaşi text în mod diferit fiindcă cuvintele nuaveau aceeaşi conotaţie pentru fiecare. Se poate vedea acest lucru mai ales în cazul lui Marcual Efesului la Sinodul de la Florenţa 272 .Metode teologice diferite. Alţi factori ce trebuie luaţi în considerare sunt metodeleteologice şi marile deosebiri în concepţiile doctrinare. În perioada dintre sfârşitul veacului alunsprezecelea şi sfârşitul celui de-al doisprezecelea, în Apus s-a ajuns la un punct de cotiturădecisiv, o dată cu începutul scolasticii. Apusul a evoluat spre un tip de cunoaştere analiticăcare, în rezumat, este raţională; ea are nevoie să definească forma exactă a lucrurilor, să levadă independent unul de altul. Răsăritul a urmat calea tradiţiei. Astfel teologii latini, deprinşicu scolastica, rămâneau adeseori interzişi văzând cum grecii se refugiau în tărâmul textelorpatristice şi al canoanelor sinodale, refuzând să cedeze la argumentele lor raţionale.Diferenţele culturale şi religioase au ajuns la limita critică în cursul controverselor,fiindcă chiar când poziţiile fundamentale erau identice, totuşi aproape totul era diferit, însensul că era diferit resimţit, interpretat, analizat, exprimat şi trăit.Cerinţele papale. Nu, tragedia Schismei nu a fost doar o problemă de geloziisuperficiale şi reciproce antipatii şi neîncrederi. Ea a mers mai adânc, întemeindu-se pe tradiţiişi probleme teologice conflictuale. Cerinţele papale au fost sprijinite de agresiva opiniepublică apuseană ce stăruia asupra supunerii Răsăritului. Însă când opinia publică dinRăsăritul ortodox îşi amintea de Cruciade şi de Imperiul Latin, percepea supremaţia papală cao sălbatică formă de dominaţie străină - nemailăsând loc de vreun compromis asuprapurcederii Duhului Sfânt sau asupra pâinii Sfintelor Taine. Răsăritenii nu doreau să se supunăApusului - dar Apusul nu accepta nimic mai puţin decât supunerea.272 Mai multe despre sinodul de la Ferrara-Florenţa a se vedea lucrarea lui Ivan M. Ostrumov, Istoria sinoduluide la Florenţa, Editura Scara, Bucureşti, 2002 sau versiunea electronică oferită de Biblioteca Teologică Digitală,http://apologeticum.net (n. Apologeticum).88