Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiPREFAŢĂÎn numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh.Sfânta Biserică Ortodoxă ne-a învăţat, prin slăviţii Apostoli, prin Sfintele Scripturi şiînvăţătura Sfinţilor noştri Părinţi că este nevoie să mărturisim şi apărăm Credinţa Ortodoxă,căci va veni vremea când oamenii „de la adevăr auzul îşi vor întoarce, iar la basme se vorpleca” (II Timotei 4, 4). Avem sarcina de a păstra comoara Ortodoxiei aşa cum am primit-ode la Hristos; căci apostolul Ioan ne porunceşte, zicând: „Deci ce aţi auzit dintru început, întruvoi să rămâie. Şi de va rămânea întru voi ce aţi auzit dintru început, şi voi în Fiul şi în Tatălveţi rămânea” (I Ioan 2, 24). De asemenea, Mântuitorul nostru întreabă: „însă când va veniFiul Omului, oare afla-va credinţă pe pământ?” (Luca 18, 8).Apărarea Ortodoxiei împotriva învăţăturilor şi înnoirilor papistăşeşti este înfăţişată învieţile a trei sfinţi episcopi: Fotie cel Mare, Grigorie Palama şi Marcu Evghenicul. Aceştibărbaţi, socotiţi a fi cei mai învăţaţi oameni ai vremii lor, şi-au afierosit viaţa pentru păstrareaadevăratei credinţe a lui Hristos. Datorită nevoinţelor lor şi mărturisirii adevărului, ei au ajunsa fi cunoscuţi drept „stâlpii Ortodoxiei” ce stau împotrivă oricărui compromis în curatacredinţă a lui Hristos. În vremea vieţii lor s-au adunat mai multe Sinoade spre a punerânduială în învăţătură şi în disciplină, despre care se va vorbi pe scurt în cuprinsul cărţii.Vom spune totuşi de pe acum câteva cuvinte despre Sinoadele Bisericii.Când în rândul Apostolilor a apărut nevoia de a se adresa unei voci ori judecăţi cuautoritate obligatorie, s-a convocat un Sinod la Ierusalim (Fapte cap. 15). Hotărârile şicanoanele acestui Sinod au fost recunoscute ca obligatorii pentru întreaga Biserică. Citim:„Părutu-s-a Duhului Sfânt şi nouă” (Fapte 15, 28) - unde pronumele personal „nouă”, laplural, desemnează pe căpeteniile sau reprezentanţii întregii Biserici adunaţi în sobor. Hristosnu a acordat autoritatea supremă unui singur membru al obştii apostolice.Supremaţia papală, întemeiată pe pretenţiile petrine, ar face bine să-şi aducă aminte căApostolului Petru, la Sinodul de al Ierusalim, nu i s-a cerut să hotărască după cum credea decuviinţă şi nici nu a prezidat Sinodul, ci a luat parte la el ca un egal al celorlalţi. PentruSfântul Pavel conducătorii Bisericii erau Iacov, Petru şi Ioan, iar nu Petru singur. Iacov aveaîntâietate, pentru aceea Epistola sa se află înaintea celei a Sfântului Petru în ordinea canonicăa Sfintei Scripturi. Sfântul Petru, deşi era unul dintre apostolii cei mari, a fost totuşi chemat sădea seamă de faptele lui înaintea bătrânilor Bisericii (Fapte cap. 11). De asemenea, el a fostchemat să dea seamă în urma asprei mustrări a lui Pavel (Galateni 2, 11). Iată deci că bătrâniişi apostolii lucrau împreună, ca obşte, în luarea hotărârilor.Cea mai înaltă autoritate a unei Biserici Ortodoxe locale este Sinodul episcopilor ei;însă cea mai înaltă autoritate a Bisericii Ortodoxe Universale, Sinodul sau Soborul Ecumenic,întruneşte episcopii lumii civilizate (oikoumene). Istoric vorbind, fiecare Sinod Ecumenicîntăreşte sau ratifică precedentul Sinod Ecumenic, începând cu cuvinte de felul acestora:„Urmând învăţăturilor şi predaniilor Sfinţilor Părinţi...” Adevăratele Sinoade Ecumenice,asemenea Sfintelor Scripturi, sunt insuflate de Duhul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt locuieşte înBiserică precum într-un templu al Său, neîngăduind o altă credinţă în afara celei dezvăluite deIisus Hristos, Dumnezeul nostru.Au existat în trecut sinoade care, datorită unor forţe sau constrângeri exterioare saurăutăţii şi invidiei personale nu au corespuns cu învăţătura Sfinţilor Părinţi. Ca urmare,conştiinţa întregii Biserici a respins cu hotărâre aceste sinoade „tâlhăreşti” şi hotărârile lor ca3