Viaţa Sfântul <strong>Fotie</strong> <strong>cel</strong> <strong>Mare</strong>mincinoase, fiindcă nu exprimau adevărul negreşelnic al Ortodoxiei. Sfântul MaximMărturisitorul (cca. 580-662), explicând aceasta, spunea odinioară: „Adevărul judecăsinoadele”; iar judecata ultimă este a Duhului Sfânt, adică a „conştiinţei Bisericii.”Unirea cu Biserica Latină este cu putinţă numai dacă va lepăda înnoirile sale şi învăţăturileneortodoxe. Ecleziologia ortodoxă a fost totdeauna întemeiată pe dogma că există doar UnaSfântă Sobornicească şi Apostolicească Biserică; schismaticii, ereticii şi cei de alte religii nusunt mădulare ale ei, ci se află în afară. Cum se poate înfăptui o adevărată unire cu cei ceînvaţă dogme străine Ortodoxiei, referitoare la Sfânta Treime, la Maica Domnului, la ierarhie,la icoane, la post, etc.? Nu putem rămâne nepăsători faţă de adevăr, cu nădejdea de a obţine ounire prin compromis. Să urmăm sfatul Sfântului Pavel care zice: „Drept aceea, fraţilor, staţişi ţineţi predaniile carile v-aţi învăţat, ori prin cuvânt, ori prin epistolia noastră” (IITesaloniceni 2, 15).Mărturisirea şi apărarea credinţei ortodoxe înseamnă dragoste faţă de adevăr şidragoste faţă de Biserică, Trupul lui Hristos. Păzirea Ortodoxiei nu este o trudă încredinţatădoar clerului, ci tuturor creştinilor ortodocşi. Cartea este dedicată apărătorilor sau „stâlpilor”Ortodoxiei, Sfinţii <strong>Fotie</strong>, Grigorie şi Marcu, care prin viaţa şi minunile lor au mărturisitfiecare: „Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale, şi le-a iubit foarte” (Ps. 118, 167). Fie ca vieţilelor să insufle cititorului o dreaptă înţelegere a Ortodoxiei în planul dumnezeiesc.Iubiţilor, (...) nevoie am avut a vă scrie, îndemnându-vă să staţi vitejeşte pentrucredinţa carea o dată s-a dat sfinţilor (Iuda 1,3).Duminica Ortodoxiei, 1990TroparulSfântului <strong>Fotie</strong> <strong>cel</strong> <strong>Mare</strong>Glas 5Ca o prealuminoasă făclie a înţelepciunii ascunse în Dumnezeu, şi apărător alOrtodoxiei <strong>cel</strong>ei de Sus descoperite, podoaba cea blagoslovită a Patriarhilor, înnoirilesemeţului eres ai lepădat, mărite <strong>Fotie</strong>, <strong>cel</strong>a ce eşti lumina sfintelor Biserici, al Răsărituluiluminătorule: păzeşte pe dânsele de toată rătăcirea.4
Patriarhul ConstantinopoluluiVIAŢA ŞI NEVOINŢELE CELUI ÎNTRE SFINŢIPĂRINTELUI NOSTRUFOTIE CEL MARE,Patriarhul Constantinopolei,pe care Sfânta Biserică îl prăznuieştela 6 FebruariePrimii ani din viaţa sfântuluiSfântul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru <strong>Fotie</strong>, de sfântă pomenire, s-anăscut la Constantinopol prin anul 820 1 din părinţi înstăriţi, de bun neam şi cu frică deDumnezeu. Tatăl său, Serghie, slujea la curtea împărătească, având dregătoria de spatharios,adică „păzitor al împăratului şi palatului.” Fratele lui Serghie era Sfântul Tarasie, PatriarhulConstantinopolului (784-806, pomenit de Biserică la 25 Februarie) 2 . Patriarhul Tarasie aprezidat al Şaptelea Sinod Ecumenic de la Niceea din 787. Sinodul a întărit închinareaortodoxă a icoanelor şi a osândit erezia iconoclastă 3 . Mama lui <strong>Fotie</strong>, evlavioasa şi virtuoasaIrina, primea adeseori călugări în casa ei, căutând sfintele lor rugăciuni şi dându-lemilostenie 4 . Fratele Irinei, patricianul Serghie, s-a însurat cu o femeie numită tot Irina, careera sora împărătesei Teodora (pomenită la 11 Februarie). Fraţii lui <strong>Fotie</strong> erau Constantin,Serghie, Tarasie şi Theodor. Părinţii, strălucind în virtute, şi-au crescut toţi copiii în credinţăşi evlavie, punând la temelie rugăciunile şi faptele bune 5 .Familia lui <strong>Fotie</strong> aparţinea partidei <strong>cel</strong>or ce cinsteau sfintele icoane; pentru aceea aufost prigoniţi de iconoclastul împărat Teofil (829-842). Evlavioasa şi onesta familie a lui <strong>Fotie</strong>iubea şi cinstea mai cu osebire pe drepţii călugări care apărau sfintele icoane. Ţinte alecumplitelor prigoane, părinţii lui <strong>Fotie</strong> au fost lipsiţi de avere, au fost chinuiţi şi, împreună cucopiii lor, au fost surghiuniţi în locuri sălbatice şi secetoase, ca acolo să-şi sfârşească zilele. 6Nici măcar o singură dată aceşti mărturisitori şi mucenici ai adevăratei Credinţe nu s-au învoitsă se lepede de sfintele icoane. Astfel, încă de la vârsta de şapte ani <strong>Fotie</strong> a mărturisit, apăratşi susţinut sfânta credinţă apostolicească şi dogmele <strong>cel</strong>e adevărate ale Sfinţilor Părinţi. Unsinod eretic a aruncat anatema asupra familiei lui <strong>Fotie</strong> şi asupra unchiului său, Tarasie. Tatălşi mama lui <strong>Fotie</strong> au murit ca mucenici în a<strong>cel</strong> surghiun 7 .Mai târziu <strong>Fotie</strong> avea să-şi descrie tatăl ca pe un bărbat viteaz, evlavios şi virtuos,vestit prin bogăţia adevăratei slave şi a dreptei credinţe (...) şi prin surghiun şi mucenicie 8 .1 După H. G. Beck, Kirche und theologische Reiche, München, 1959, p. 520.2 Pentru traducerea completă din rusă în engleză a vieţii Sfântului Tarasie vezi Living Ortodoxy IV, nr. 3, (Mai-Iunie, 1982), pp. 3-16.3 Mai multe despre teologia icoanei a se vedea lucrarea lui Leonid Uspenskz, Teologia icoanei, EdituraAnastasia, Bucureşti, 1994 sau ediţia electronică Apologeticum, 2006, la http://apologeticum.net (n.Apologeticum)4 Iustin Popovici, „The Life of St. Photios the Great”, în vol. On the Mystagogy of the Holy Spirit, StudionPublishers, NY, 1983, p. 34.5 Ibid.6 Ibid.7 Letter 1, To Tarasios, Patrikios, Brother, Septembrie, 871, trad. Despina Stratoudaki White, în vol. PatriarchPhotios of Constantinople, Holy Cross Ortodox Press, Brookline, MA, 1981, p. 117.8 Asterios Gerostergios, St. Photios the Great, Institute for Byzantine and Modern Greek Studies, Belmont, MA,1980, p. 16. [Lucrarea este tradusă şi în româneşte, Asterios Gerostergios, Sfântul <strong>Fotie</strong> <strong>cel</strong> <strong>Mare</strong>, Editura Sofia,Bucureşti, 2005 şi disponibilă în format electronic în colecţia Apologeticum, la Biblioteca Teologică Digitală,5