Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiGrigorie Asvestas a relatat respingerea sa publică Papei Leon al VI-lea (847-855), caresocotea că Siracuza, aflată în Sicilia, intra sub jurisdicţia sa. Îndată Papa a luat legătura cuConstantinopolul, cerând explicaţii pentru judecarea unuia din episcopii săi 26 .Nici Papa Leon al VI-lea, nici urmaşul său, Benedict al III-lea (855-858) nu au primitjustificări îndestulătoare pentru respingerea lui Grigorie de către Constantinopol. Ignatie aignorat cu totul cererile papale, ceea ce a dus la suspendarea legăturilor între papalitate şipatriarhie 27 .Următorul fundal istoric este neapărat necesar spre a descrie forţele bisericeşti şipolitice din jurul vieţii Sfântului Fotie.Dregătoriile sfântuluiÎn vremea dinastiei Amoriene (820-867) s-au luat unele măsuri pentru promovareaînvăţământului superior. Dobândind încrederea nepotului său, Bardas a fost înălţat de cătretânărul împărat Mihail al III-lea la rangul de magister. El a fost numit Domestic al şcolilor,adică căpetenia Străjii împărăteşti. Curând lui Bardas i s-a acordat rangul de kouropalatis,unul dintre cele trei înalte titluri onorifice bizantine, rezervat de obicei rudelor apropiate aleîmpăratului 28 . Astfel, în vremea domniei lui Mihail, unchiul şi păzitorul său, Bardas, areîntemeiat şi reorganizat şcoala împărătească superioară din Constantinopole. Universitateaera situată în Palatul Magnaura. Pentru a atrage studenţi la această şcoală, în loc de celelaltedouă mari centre de învăţământ de la Mănăstirea Studion şi de la Şcoala Patriarhală a BisericiiSfinţilor Apostoli, iscusitul Bardas a plănuit să facă educaţia un bun atât al celor bogaţi, cât şial celor săraci, scăpându-i pe studenţi de sarcinile financiare prin subsidii de la stat. Bardasera hotărât să declare război analfabetismului. Este vrednic de pomenit că în vremea luiBardas şi apoi a dinastiei Macedoniene (867-1056), această şcoală a devenit inima intelectualăa imperiului.” 29Sfetnicul împărătesei Teodora, Teoctist, îl numise pe Fotie profesor de filosofie şidialectică la această şcoală. Ca profesor, se spune că vestitul Fotie a devenit forţa centrală amişcării intelectuale şi literare din a doua jumătate a veacului al nouălea. Fiind excepţional deînzestrat, cu o puternică dragoste de cunoaştere şi o educaţie neîntrecută, el şi-a dăruitîntreaga atenţie şi energie educării celorlalţi. A avut o mare înrâurire asupra tinerilor săiucenici. Educând pe alţii, Fotie încerca să le îndrepte cugetul către bunacinstire, amestecândastfel virtuţile civice cu cele ascetice.Deşi era tânăr, lumina lui Fotie nu putea fi ascunsă, căci înflorirea harului făcea ca toţisă îl admire şi să îl cinstească. Lumina sa trebuia pusă în sfeşnic ca să strălucească înainteacelorlalţi. Dând dovadă limpede de erudiţia sa filologică, filosofică şi teologică, Fotie a fostchemat şi la curtea tânărului împărat Mihail al III-lea. Dorinţa lui Fotie de a se călugări s-ar fiîmplinit negreşit în acea vreme, de nu ar fi fost împiedicată de curtea împărătească.Astfel, fără voia sa, Fotie a fost silit să primească înalte ranguri şi îndatoriri. I s-a datrangul de protospatharios (ofiţer al străjii palatului). Prin anul 851, Teoctist, recunoscândiscusinţa administrativă a lui Fotie, l-a numit protoasecretes (conducătorul cancelarieiîmpărăteşti), având şi rangul de protospatharios. Mai târziu Fotie a ajuns şi senator. A maislujit şi ca Mare Sfetnic împărătesc şi apoi ca Prim Ministru, ranguri ce se dădeau numai celorcu o credincioşie desăvârşită faţă de curtea împărătească. Fraţii lui Fotie, Serghie şiConstantin, au avut şi ei rangul de protospatharios. Celălalt frate al lui Fotie, Tarasie, a ajuns26 Ibid.; Gerostergios, op. cit., pp. 33.27 Vezi Francis Dvornik, The Photian Schism, Cambridge, 1948; Steven Runciman, The Byzantine Theocracy,op. cit. p. 92.28 Cele trei înalte titluri onorifice erau Caesar, nobilissimus şi kouropalatis. Cf. George Ostrogorsky, History ofthe Byzantine State, Rutgers University Press, 1957, p. 22; White, p. 21.29 Gerostergios, op. cit., pp. 24.9