Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel MareEpistolele sale: „Însă noi nu am luat duhul lumii, ci Duhul cel din Dumnezeu” (I Cor. 2, 12);„Duhul lui Dumnezeu locuieşte întru voi” (Rom. 8, 9). Nici una din aceste ziceri nu înseamnăpurcederea Duhului 218 .Prorocii. Ca o altă limpede înfăţişare, strălucitul Fotie aduce înainte pe Sfântul IoanÎnainte-Mergătorul care-şi rosteşte sfânta sa învăţătură: „Văzut-am Duhul ca un porumbelpogorându-se din cer, şi au rămas peste Dânsul” (In. 1, 32).„Prorocul Isaia, dând prorocii de acelaşi fel şi rostind prorocia în persoana lui Hristos,zice: «Duhul Domnului peste Mine, pentru că M-au uns» (Is. 61, 1; Lc. 4, 18). (...) Duhulsălăşluieşte în Fiul şi peste Fiul. El rămâne întru Fiul. Pentru aceea se zice că El este al Fiului.(...) Pe deasupra, dacă voieşti, El este al Fiului fiindcă El îl unge pe Hristos. (...) El a umbritpe Fecioara, şi negrăitul Prunc S-a ivit fără de sămânţă. De asemenea, Duhul este al Fiuluifiindcă şi El Îl trimite pe Hristos: «că M-au trimis a binevesti săracilor»” (Lc. 4, 18) 219 .A doua depunerePrin moartea lui Constantin, fiul cel mare al împăratului Vasile (care avea atuncişaptezeci şi patru de ani), moştenitorul tronului a devenit fiul Ingherinei, Leon. Vasile însă nua ştiut niciodată dacă Leon era cu adevărat fiul său, sau fiul fostului împărat Mihail al III-lea.Vasile începu să aibă accese de nebunie datorate stării de adâncă mâhniciune pentru moartealui Constantin, fiul său favorit. De fapt Vasile îl dispreţuia pe Leon fiindcă era preocupat decărţi şi era plăpând. Odată, într-un acces de mânie, l-a târât de păr pe tânărul Leon; iar cândLeon şi-a luat o ibovnică pe care Vasile nu o dorea, tatăl şi-a închis fiul pentru câteva luni.În sfârşit, foarte tulburat că nu putea pune capăt îndoielilor şi frustrărilor sale, Vasileşi-a sfârşit călătoria pământească după ce a suferit un ciudat accident la 29 August 886. Pecând era la vânătoare, a fost aruncat de pe cal de către un cerb. Brâul i s-a agăţat în coarnelecerbului care l-a târât şaisprezece mile până când a fost prins şi ucis. Leon al VI-lea, careprobabil era fiul său natural, i-a urmat la tron 220 .În primii săi ani Leon fusese elevul Sfântului Fotie. Odată sfântul său învăţător chiar l-a scăpat de mânia tatălui său, când fusese implicat într-un complot. Arătând multănerecunoştinţa faţă de fostul său dascăl, Leon dorea acum să-l depună pe Fotie.Ca pretext pentru a-i lua scaunul patriarhal, Leon a trimis la Biserica Sfintei Sofii doidintre dregătorii săi, care se suiră pe amvon şi făcură în public citirea „crimelor” ce-i plăceaîmpăratului să le impute sfântului bărbat. Apoi Patriarhul a fost învinuit că a participat la uncomplot al cărui scop era de a pune pe una din rudele sale pe tron. Nu s-a putut găsi o singurădovadă în sprijinul acestei învinuiri. Atunci Leon chemă la Curte pe episcopul Stilian, duşmanpersonal al lui Fotie, şi în înţelegere cu el compuse pentru Papa Romei o scrisoare infamă(886), în care se cuprindeau toate învinuirile duşmanilor marelui Fotie. Acele învinuirifuseseră declarate drept calomnii de către Papa Ioan al VIII-lea şi de un sinod de patru sute deepiscopi. Această scrisoare a lui Stilian este unul din principalele documente ce au servitscriitorilor apuseni în istorisirile lor asupra a ceea ce ei numesc „schisma răsăriteană” 221 .După o anchetă ce a durat câteva luni, Patriarhul Fotie a fost depus. Apoi, înDecembrie 886, Leon a ridicat pe scaunul patriarhal pe fratele său de şaisprezece ani, Ştefan(886-893), care fusese botezat de Fotie. Fotie a fost apoi surghiunit pe motiv de trădare.Împăratul Leon plănuise să-l numească patriarh pe fratele său mai mic, Ştefan, crezândcă numai un membru de încredere al familiei imperiale pe scaunul patriarhal putea preveni o218 Ibid., p. 113.219 Ibid., pp. 108-110.220 Cf. Charles Diehl, Figuri bizantine, Vol. l, Editura Pentru Literatură, Bucureşti, 1969, p. 325.221 Apud Guettée, Papalitatea schismatică, op. cit., p. 239.58