Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiAsemeni multor bizantini, Fotie credea că cunoaşterea lumească este de folos, dar aretrebuinţă de discernământ duhovnicesc. Pe deasupra, dobândirea cunoaşterii nu se poateînfăptui fără rugăciune şi nevoinţă duhovnicească.Împărăteasa regentă TeodoraÎmpăratul iconoclast Teofil a murit în Ianuarie, 842, după un acces de dizenterie.Hristos, cu atotştiutoarea Sa purtare de grijă, a rânduit ca să domnească peste bizantini ocucernică şi binecinstitoare împărăteasă, 15 până când fiul ei de nici trei ani, Mihail al III-lea,avea să ajungă la vârsta potrivită. Împărăteasa era iconofilă, adică iubitoare a icoanelor, astfelcă, o dată cu moartea soţului ei, iconoclaştii şi-au pierdut influenţa şi au căzut în dizgraţie.Deşi soţul ei era iconoclast, îngăduia totuşi cinstirea icoanelor din dragoste faţă de ea. Dupăcum se spune în viaţa ei, atunci când Teofil era pe patul de moarte Teodora a dat la ivealăicoanele ascunse. În clipele de pe urmă ale soţului său ea l-a înduplecat să mărturisească, săcinstească şi să sărute din tot sufletul icoanele. După ce şi-a ascultat soţia el şi-a dat cea dinurmă suflare 16 .Împărăteasa se bucura de sprijinul oastei, având drept împreună-lucrători pe fraţii săi,Bardas şi Petronas, şi pe unchiul ei, Serghie Nikitiatis. De asemenea, printre sfetnicii săi ceimai dragi se afla logofătul Teoctist, logothet al Dromusului (Magister officiorum), care,printre alte multe îndatoriri, era şi dregătorul ce se ocupa de finanţele tuturor ţinuturilor, deafacerile externe, de informaţii şi de corespondenţă.„Împărăteasa cea împodobită cu cunună, dorind de adevărata împărăţie a lui Hristos”,dorea să aşeze din nou în toate bisericile „icoana Lui cea neîntinată şi chipurile Sfinţilor”(Triod, Duminica Ortodoxiei, Canonul, Cântarea a 4-a). Ea a lucrat totuşi cu multă băgare deseamă până când a putut să-l încredinţeze pe întâiul sfetnic, Teoctist, că poporul va primi cubucurie schimbarea. De asemenea, dorea să se încredinţeze că fostul ei soţ nu va fianatematizat 17 .Dintre toţi membrii regenţei, Teodora i-a arătat cea mai multă bunăvoinţă lui Teoctist.El s-a dovedit plin de credincioşie şi iscusit, slujindu-o cu râvnă şi devotament, aşa cumslujise pe socrul ei, Mihail al II-lea (820-829), şi pe soţul ei, Teofil.„Mintea luminându-şi cu lumina dumnezeiescului Duh cinstita împărăteasă, şi roadede dumnezeieşti cugete având, iubit-a bună podoaba Bisericii lui Hristos şi frumuseţea”(Triod, Duminica Ortodoxiei, Canonul, Cântarea a 8-a). Dorind să izbăvească Biserica de„negura eresului” din trecut, la 11 Martie, 843, Teodora a convocat un sinod în palatulîmpărătesc. Episcopii au luat parte cu bunăvoire şi au întărit din nou hotărârile Sinodului de laNiceea; singurul care s-a împotrivit a fost Patriarhul Ioan al VII-lea (836-842). Fiind depus, els-a retras să studieze spiritismul 18 în vila sa de lângă Bosfor. Atunci împărăteasa-regentă acerut Sinodului să-l aleagă Patriarh pe călugărul Metodie, victimă a prigoanei soţului ei.La prima vedere, s-ar părea că Metodie a fost numit prin hotărâre împărătească; defapt Dumnezeu a fost cel care l-a ales pe acest om ce lâncezise atâţia ani într-un mormântpustiu, fiind surghiunit de către împăratul Teofil. Astfel, prin alegerea Sfântului Metodie s-areaşezat pacea în Biserică, spre mulţumirea tuturor, afară de câţiva monahi zelotişti caresocoteau că iconoclaştii trebuie pedepsiţi cu asprime 19 . Soborul din 843 a osândit apoiiconoclasmul şi a aşezat din nou icoanele în Biserică. Acest fapt a avut un răsunet pesteveacuri, fiind prăznuit an de an în cea dintâi Duminică din Postul Mare, cunoscută ca15 Cf. Triod, Duminica Ortodoxiei, Canonul Dimineţii, Cântarea a 3-a, Glas 4, facerea lui Theofan.16 Sinaxarul cel Mare al Bisericii Ortodoxe, Luna Februarie (în lb. greacă), Athena, 1979, p. 293.17 Steven Runciman, The Byzantine Theocracy, Cambridge University Press, NY, 1977, p. 90.18 Probabil o greşeală de redactare sau traducere. Mai degrabă ar fi vorba de: spiritualitate.19 Ibid, p. 91.7