Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel Marefoarte utili, dar aceştia nu ar fi cooperat niciodată unii cu alţii.După recucerirea Cetăţii, Mihail al VIII-lea Paleologul era foarte speriat de pregătirilefăcute de protejatul Papei, Carol de Anjou, regele Siciliei şi Neapolelui, de a reface ImperiulLatin. Ce a făcut Mihail? El a decis să deschidă tratative de unire cu Biserica Romei. În 1273,în ciuda protestelor Patriarhului Iosif, Mihail a obligat un sinod să recunoască deplinul primatal Scaunului Romei. S-a mai decis ca orice cleric să aibă dreptul de a face apel la Roma şi canumele Papei să fie pomenit la Dumnezeiasca Liturghie. În anul următor Mihail a trimis odelegaţie să anunţe supunerea sa faţă de Sinodul ţinut de Papa Grigorie al X-lea la Lion.Dintre vasele cu destinaţia Italia, cel care-i ducea pe doi înalţi dregători oficiali ai curţii, omulţime de clerici, de secretari, şi toate darurile împărăteşti pentru Papa, a naufragiat la CapeMalea, cu o mare pierdere de vieţi omeneşti. Se pare că la această misiune a împăratului nu aluat parte nici un episcop mai remarcabil.Delegaţia a înmânat Papei scrisorile de la împăratul Mihail, fără vreo dezbatereteologică. La slujba bilingvă Crezul a fost rostit cu Filioque. Împăratul Mihail a rămas loialUnirii de la Lion, deşi nu a putut-o impune supuşilor săi ortodocşi. Refuzul Patriarhului Iosifde a accepta unirea a dus la schimbarea sa.Hartofilaxul Ioan Vekkos a fost numit patriarh (1275-1282). Era primul patriarh prounionistal Constantinopolului. El chiar a scris câteva tratate în care încerca să dovedeascăfaptul că atunci când unii Părinţi greci scriau despre purcederea Duhului Sfânt „prin Fiul” eide fapt voiau să spună „de la Fiul.” Între timp împăratul îi prigonea crunt pe cei ce i seîmpotriveau. Temniţele erau ticsite atât de nobili cât şi de oameni sărmani. Schisma îi afectape toţi, inclusiv familia imperială.În această perioadă latinii şi unioniştii au ocupat Sfântul Munte şi au omorât omulţime de călugări athoniţi care refuzau să-l pomenească pe Papa. Cele mai vestite locuri demucenicie au fost Karyes, Iviron, Vatopedi şi Zografu, unde călugării au fost decapitaţi,spânzuraţi, înecaţi sau arşi de vii.Scolastica latină şi mistica orientală. În veacul al patrusprezecelea întreaga ceartăasupra unirii s-a mutat într-un alt plan. Ameninţarea turcească creştea, amintirile neplăcute aledomniei latine în capitală se estompau, iar prigoana lui Mihail al VIII-lea a fost până la urmăuitată, cu excepţia cercurilor monahale. De asemenea, un număr tot mai mare de negustoriitalieni se aşezaseră şi făceau negoţ în imperiu. Deşi stârneau pizma, aceşti negustori aurealizat şi un contact intelectual mai strâns între Răsărit şi Apus 270 . De pildă Dimitrie Kidonisa tradus operele lui Toma din Aquino în greceşte, care circulau printre intelectualii bizantini.Mulţi greci erau atraşi de o atât de completă interpretare filosofică a învăţăturii creştine.Tomismul se întemeiază pe concepţia latină a Treimii, care pune accent pe unitatea Substanţeiîn detrimentul deosebirii Persoanelor. Mulţi greci ezitau să abandoneze concepţia ortodoxătradiţională; pe deasupra, traducerea termenilor era problematică.O dată cu apariţia lui Grigorie Palama, Biserica Greacă a dezvoltat dogma energiilordumnezeieşti. De asemenea se dădea o formă mai rafinată interpretării tradiţionale a teorieiPărinţilor greci despre legătura dintre Dumnezeu şi om. Pentru Apus însă aceasta era o erezieclară şi nu putea fi reconciliată cu tomismul. Pe atunci mulţi greci ajunseseră să priveascătomismul cu simpatie, ceea ce a făcut ca mulţi dintre intelectualii bizantini anti-palamiţi să fiefavorabili unirii cu Roma.86Diferenţele de limbajDezbateri teologice. Încercările de unire prin diverse dezbateri teologice au dezvăluitfaptul că creştinătatea răsăriteană şi cea apuseană gândeau diferit despre Credinţă. Care deciar fi autoritatea ultimă pe care ambele ar accepta-o? Cu siguranţă Scripturile, hotărârile270 Dar fără folos duhovnicesc. (n. Apologeticum).