Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel Mare22, 40). (...) Din această pricină este bine a păzi în tot chipul şi cu toată străşnicia acesteporunci, dimpreună cu curata şi nepătata noastră Credinţă; căci, cu adevărat, nu este cu putinţăca fără aceste porunci omul să ţină de trupul celor credincioşi şi binecinstitori sau să fie aflatvrednic de împărăţia Cerurilor 97 .”Îndatoririle religioase. Vorbind despre îndatoririle religioase ale unui domnitor, Fotiesfătuia pe Boris-Mihail, zicând: „Rugăciunea ne împreunează cu Dumnezeu şi ne faceprietenii lui. (...) De la El purcede toată fiinţarea şi dăinuirea, toată darea cea bună, toatădesăvârşirea şi iertarea păcatelor. Astfel, chiar dacă nici un alt câştig nu ar veni din rugăciune,fie şi numai părtăşia este de dorit, mai presus de toată altă bucurie a vieţii, şi mai vârtos pentrucei ce iubesc pe Dumnezeu şi sunt binecinstitori. (...) Pentru aceea, necontenit adu prinos luiDumnezeu rugăciunile tale şi deosebi, dar roagă-te şi cu norodul laolaltă 98 .” Vorbind desprepreoţii slujitori ai lui Dumnezeu, el scrie: „Aducerea prinoaselor sfintei noastre slujiri estelăsată preoţilor. Dacă le vei sluji şi le vei face daruri, de multe foloase şi binecuvântări te veibucura printr-înşii. Dară şi tu, de vei dori, poţi face cea mai frumoasă şi cea mai plăcută jertfălui Dumnezeu printr-o viaţă de curăţie în gând şi în faptă 99 .”Purtarea unui domnitor. Fotie afirmă că un domnitor trebuie „să fie necontenit cubăgare de seamă la felul cum îi alunecă limba; căci cuvintele pot într-o clipită să schimbelucrurile şi să vatăme viaţa şi averea oamenilor 100 .” Mai departe îi scrie: „întoarce-ţi faţa de labuzele osânditoare şi de la clevetiri, că adeseori acestea au făcut să turbeze copiii împotrivapărinţilor şi părinţii împotriva copiilor, au despărţit pe cei căsătoriţi şi au făcut ca rudeniile săse ridice una împotriva celeilalte. Mai trebuie oare a zice că o vorbă a unui şoptitor, case şicetăţi întregi a surpat (Sirah, 28, 14-15)?” 101 Vorbind despre prietenii, el îl sfătuieşte pe Boris-Mihail „să nu te grăbeşti a te lega cu prieteşug; însă când te-ai înjugat, caută să păzeştilegătura. Poartă sarcinile aproapelui tău, până ce nu-ţi primejduieşti sufletul.” Şi „încearcă săţifaci prieteni printre cei mai buni, nu printre cei mai răi; că firea omului după prietenii săi sejudecă.” Fotie îl învaţă apoi să prefere pe adevăraţii prieteni, iar nu pe linguşitori, ca să afleadevărul.Vorbindu-i de răspunderile sale, Fotie spune că cu cât mai mare este puterea cuiva, cuatât mai mult trebuie să strălucească în virtute, însă „cel ce face dimpotrivă, săvârşeştedeodată trei păcate foarte grele: se pierde pe sine; pricinuieşte răul celor ce îl văd; face să fiehulit Dumnezeu fiindcă a încredinţat o putere aşa de mare unui astfel de om. Pentru aceeaorice om, iară mai vârtos cei puşi să stăpânească, trebuie să fugă de păcat 102 .” Apoi scrie că„cei ce folosesc înzestrările lor fireşti în slujba răutăţii, iar nu în folosul aproapelui, îşiînjosesc firea şi prefac darurile date lor de Ziditorul întru obrăznicie şi nerecunoştinţă 103 .”Apoi Fotie, lumina credincioşilor dreptslăvitori, îl sfătuieşte să nu aţâţe o patimă caretocmai se naşte. „De îndată ce răul cade asupra gândurilor tale şi le pecetluieşte cu chipuldorinţei, greu mai scapi de patimă 104 .”„Domneşte peste supuşii tăi încrezându-te în bunăvoirea lor, iar nu în samavolnicia ta;că mai tare temelie este voirea cea bună decât frica 105 .” Cum poate domnitorul să împlineascăaceasta? Sfântul Fotie răspunde că domnitorul împlineşte aceasta „prin faptele sale virtuoaseşi grija faţă de supuşi. Astfel, vei trăi în chip cu adevărat împărătesc şi plăcut şi vei sprijinistatul pentru ei, un stat slobod de nenorociri şi de griji cumplite, lăsând în urma ta o bună şi97 Ibid., p. 57.98 Ibid., pp. 58-59.99 Ibid., p. 59; The Orations of lsocrates: to Nekokles, Londra, 1928, 20:50.100 Ibid., p. 61.101 Ibid.102 Ibid., p. 63.103 Ibid., p. 69.104 Ibid., p. 74.105 Ibid., pp. 63-64; Sfântul Vasilie, PG 107, 41, 41; Isokrates: to Demonikos, 21:52.30