Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Patriarhul ConstantinopoluluiRăspunsul Papei NicolaeFără a cerceta amănunţit şi fără a aştepta să fie înştiinţat pe deplin despre Fotie,Nicolae a scris atât lui Fotie cât şi împăratului. Însă lui Fotie i s-a adresat ca unui simplumirean, fără a-i da vreun titlu episcopal, deşi ştia că fusese sfinţit în chip legiuit. Aceastăprefăcătorie era un fel de a zice că nici un episcop nu se poate apropia de scaunul patriarhaldecât cu consimţământul Pontifului Latin 60 .Papa Nicolae scria: „Făcătorul tuturor lucrurilor a aşezat principatul dumnezeieştiiputeri, pe care Ziditorul tuturor făpturilor a dat-o aleşilor săi apostoli; el a statornicit-o trainicpe credinţa tare a verhovnicului apostolilor, adică a lui Petru, căruia i-a dat mai cu seamăîntâiul scaun. (...) Petru, care a fost numit astfel din pricina tăriei pietrei care este Hristos, nuîncetează a întări prin rugăciunile sale zidirea cea neclătită a Bisericii universale; el segrăbeşte a alcătui din nou, după rânduiala adevăratei credinţe, nebunia celor ce cad în rătăcire,şi a sprijini pe cei ce o întăresc, ca nu cumva porţile iadului, adică însuflările duhurilor vicleneşi atacurile ereticilor, să ajungă a rupe unitatea Bisericii 61 .”Nicolae socotea că fără consimţământul Scaunului Romei şi al Pontifului ei nimic nutrebuie hotărât într-o controversă. Astfel el atacă alegerea lui Fotie, în temeiul canoanelorSinodului din Sardica şi al Decretalelor papilor Celestin, Leon şi Ghelasie, pe care îi numeşte„doctori ai credinţei catolice”. Falsele Decretale nu erau cunoscute în Răsărit. Nicolae, în locde a invoca principiile generale ale sinoadelor ecumenice, apela la Decretalele predecesorilorsăi, ca şi cum episcopii Romei ar fi putut statornici legi universale 62 . Nicolae îşi îngăduia săjudece legitimitatea episcopilor, uitând că, după canoane, el nu avea asemenea autoritate.Legitimitatea hirotoniei lui Fotie nu atârna de voinţa papală, ci de judecata rostită contra luiIgnatie şi de legiuita alegere a lui Fotie. Un sinod de trei sute optsprezece episcopi,cuprinzând şi legaţi apuseni, primise în mod public alegerea lui Fotie şi depunerea luiIgnatie 63 .Într-o altă scrisoare, cu exactitate şi cu moderaţie, Fotie i-a amintit lui Nicolaeadevăratele principii. De fapt alegerea lui Fotie nu era o problemă de credinţă, ci unadisciplinară; dar disciplina apuseană era alta decât cea a Răsăritului. Nicolae se sprijinea peprecedentul lui Adrian I (772-795), care oprise de a se mai ridica un laic la episcopat. Nicolaescria: „Noi voim ca Ignatie să se înfăţişeze înaintea trimişilor noştri, pentru ca să arate pentruce a părăsit turma sa fără a ţine seamă de rânduielile înaintaşilor noştri, sfinţii pontifi Leon şiBenedict... Toate se vor trimite la stăpânirea noastră covârşitoare, ca să hotărâm prinautoritatea apostolică ceea ce va fi de făcut, pentru ca Biserica voastră, care este atât dezguduită, să fie pe viitor statornică şi paşnică 64 .”Papa nu era omul care să neglijeze interesele materiale ale Scaunului său; pentru aceeael scrise împăratului: „înapoiaţi-ne patrimoniul Calabriei şi cel al Siciliei, şi toate bunurileBisericii noastre, a căror stăpânire am avut-o din vechime, spre a le chivernisi prin proprii săiiconomi; căci este nedrept ca un bun bisericesc, menit luminii şi slujirii Bisericii luiDumnezeu, să ni se răpească de către o putere pământească 65 .”Apoi adăuga: „Noi voim ca sfinţirea să fie dată de către Scaunul nostruArhiepiscopului Siracuzei, pentru ca predania aşezată de apostoli să nu fie ştirbită în vremeanoastră.” Istoric vorbind, Sicilia (în care se află Siracuza) a fost supusă patriarhatului romanîn veacul al patrulea. De la căderea Imperiului, regiunea rămăsese în domeniul împăratului60 Guettée, op. cit., p. 285. (Ed. rom., op. cit., p. 202.)61 Nicol. Epist. 2 şi 3, în Colecţia Sinoadelor de Labbe, tom VIII; Nat. Alexand. Hist. Eccles. Dissert. IV. înSaecul IX.62 Guettée, Papalitatea schismatică, op. cit., pp. 201, 202.63 Ibid.. pp. 207-208.64 Ibid., p. 201.65 Ibid., pp. 201-202.19