Viaţa Sfântului Fotie cel Mare - K

Viaţa Sfântul Fotie cel Maresufletul omenesc şi adeseori nimiceşte cu totul întreaga fiinţă.” De asemenea, „nu are rost sădai sfat unui om mânios, ci atunci când conteneşte trebuie să-l mustri cu blândeţe 120 .” Deasemenea, este important „să nu pedepseşti niciodată pe cineva, chiar pe drept, atunci cândeşti mânios 121 .”De asemenea Fotie avertizează împotriva aducerii omului la deznădejde, „chiar a celuimai neînsemnat; căci deznădejdea este o armă foarte puternică şi de neînvins 122 .”Poporul bulgar. Patriarhul sfătuieşte apoi: „Trebuie de asemenea să-ţi aduci supuşiila aceeaşi cugetare despre adevăr. Trebuie să-i aduci la aceeaşi credinţă şi să nu socoteşti a ficeva mai însemnat decât silinţele tale pline de osârdie în această privinţă. Un domnitor trebuiesă se îngrijească de popor mai mult decât de propria mântuire. El trebuie să creadă că poporulîncredinţat lui are dreptul la aceeaşi grijă (...) şi trebuie să-l cheme şi să-l ducă la aceeaşicunoaştere desăvârşită a lui Dumnezeu. (...) Să nu ne înşeli nădejdile ce le avem în tine;nădejdi hrănite de aplecarea ta spre bine şi de înzestrările tale. Nu face să rămână fără roadătruda şi nevoinţele pe care cu bucurie le-am luat asupra noastră pentru mântuirea ta. Nu arătacă ai primit la început cuvintele dumnezeiescului grai cu osârdie, iar apoi te-ai făcutnepăsător. Fie ca sfârşitul să îţi fie ca şi începutul, şi viaţa în armonie cu credinţa. Fie cadomnia ta să fie văzută şi numită binefacere de obşte poporului şi ţării tale, ţinând neştirbităbucuria şi fericirea care este a noastră pentru tine 123 .”Sfântul Fotie asemuieşte trupurile frumoase şi pe cele urâte cu Credinţa adevărată şicredinţele neamurilor. El scrie că creştinii au parte de o adevărată frumuseţe în slăvita lorcredinţă. „Dacă cineva se abate chiar şi puţin de la ea, pricinuieşte mare scâlciere şi estelepădat neîntârziat. Credinţele altor neamuri sunt pline de neorânduială şi de strâmbătăţi. Elenu-i lasă pe cei ce le urmează să le vadă urâciunea 124 .”Poporul bulgar nu era doritor de aur. Fotie ştia aceasta şi îl îndemna pe Boris să ţinăacest obicei, căci „aurul surpă toate lucrurile oamenilor. Păstrează simplitatea poporului tău,arătându-le că aurul este nefolositor şi trădător pentru cei ce îl iubesc 125 .”Întrucât bulgarii practicau poligamia, Fotie scrie: „Căsătoria cu o singură femeie este olucrare a firii omeneşti menită să ducă la păstrarea neamului. Ea aduce de asemenea o liniştităşi omenească tovărăşie şi o stare de bună rânduială. Pe de altă parte, căsătoria cu mai multefemei este o stare cu totul cumplită, ce arată destrăbălarea şi necurăţia oamenilornecugetători 126 .”Încheierea. Spre sfârşitul scrisorii, Sfântul Fotie recomandă lui Boris-Mihail „să puiîn seama lui Dumnezeu lucrurile pe care le faci bine în viaţa ta sau în cea de obşte a ţării.Astfel îl vei avea ca părtinitor şi vei fi iubit de Dumnezeu; şi în loc să te semeţeşti, vei zdrobiboldurile pizmuirii 127 .”În sfârşit, „Mă rog ca aceste cuvinte, alese dintre multele pe care doream să ţi le scriu,o, adevărate şi alesule fiu”, spune Fotie, „să-ţi stea înainte ca icoană vie al adevăratei şi aleseipurtări după voia lui Dumnezeu. Fie ca, de dragul meu, să ajungi chip al bunei cinstiri şi atoată virtutea, nu numai pentru supuşii tăi, ci şi pentru urmaşul tău” 128 .Ţarul Boris-Mihail, care mai înainte primise seminţele păgânătăţii, s-a bucurat decultivarea prin Evanghelie vreme de douăzeci şi cinci de ani. Apoi, în 889, Ţarul s-a retras din120 Ibid., p. 73.121 Ibid.122 Ibid., p. 75.123 Ibid., pp. 53-54.124 Ibid., p. 55.125 Ibid., p. 70.126 Ibid., p. 74.127 Ibid., p. 78.128 PG 15. 222.32