Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
trebuie reduse pentru a atinge nivelul sanguin
terapeutic. Deşi există puţine date sistematizate,
folosirea altor combinaţii de antidepresive este
frecventă în practică, mai ales în tratamentul
depresiilor refractare. Secretul combinaţiei a două
antidepresive este folosirea de substanţe cu
mecanisme diferite de acţiune. De exemplu, nu prea
are sens să combinăm două SSRI, dar combinarea
SSRI cu mirtazapina sau bupropion poate fi benefică.
Datorită efectelor favorabile cunoscute antipsihoticele
atipice oferă avantaje terapeutice importante în
tulburările de dispoziţie. Aripiprazolul, un antipsihotic
atipic cu acţiune dopaminergică parţială şi
serotononergică pe 5HT-21a, poate fi în mod
particular util în asociere cu antidepresivele în
tratamentul depresiei rezistente la tratament.
Aripiprazolul este un agent eficient alături de
antidepresive în îmbunătăţirea răspunsului terapeutic
la pacienţii cu depresie majoră rezistentă la tratament.
(PAPAKOSTAS GI, 2005)
De asemenea, suplimentarea tratamentului SSRi cu T3
poate constitui o variantă eficientă în tratamentul
depresiilor rezistente la tratament. (SIMON JS, 2005)
Studii recente de suplimentare a tratamentului
antidepresiv cu Lamotrigină la pacienţii cu depresii
rezistente la tratament demonstrează o reducere
semnificativă statistic a scorurilor pentru simptomele:
dispoziţie depresivă, lipsa interesului, anxietate,
fatigabilitate, deficit cognitiv. Cel mai comun efect
advers raportat şi cel mai frecvent motiv de
întrerupere a fost oboseala. Rezultatele studiilor arată
beneficiile suplimentării cu lamotrigină a
tratamentului antidepresiv. (GUTIERREZ RL, 2005)
Studii recente au demonstrat eficacitate în utilizarea
asocierii neurolepticelor atipice cu antidepresivele în
tratamenul depresiilor rezistente la tratament, terapia
combinată prezentând un profil de siguranţă mai
ridicat decât monoterapiile antidepresive şi o reducere
a severităţii depresiei mai semnificativă. (CORYA SA,
2006)
Observarea îmbunăţirii dispoziţiei prin stimulare
vagală în cazul pacienţilor cu epilepsie rezistentă la
tratament a sugerat faptul că această procedură ar
putea fi eficientă şi la pacieţii cu depresie majoră
refractară la tratament. Terapia VNS (stimulare
nervoasă vagală) a fost introdusă pentru cazurile de
epilepsie farmacorezistente din 1997 şi aprobată de
FDA în 2005.Rezultatele aplicării acestei metode sunt
promiţătoare atât în ceea ce priveşte rezultatele
imediate cât şi menţinerea pe termen lung, evidenţiind
prin scale o îmbunătăţire a dispoziţiei în primul an de
tratament şi menţinerea acestor stări după terapie.
VNS este bine tolerat de pacient. Mecanismul de
acţiune este incomplet cunoscut. Oricum
neuroimagistic şi din alte studii se presupune că VNS
acţionează asupra nucleului tractului solitar cu
proiecţie secundară în sistemul limbic şi structurile
corticale implicate în reglarea distpoziţiei, inclusiv în
regiunile cerebrale care conţin neuroni serotoninergici
(nucleul raphe) şi noradrenergici (locus ceruleus) cu
proiecţie în regiunea frontală. (NEMEROFF CB, 2006)
169
Când instituim tratamentul combinat trebuie să fim
siguri că pacientul a fost tratat iniţial cu monoterapie în
doze adecvate şi să fim pregătiţi pentru eventualele
interacţiuni medicamentoase şi efecte adverse
neaşteptate. Opţiunile nefarmacologice (e.g. ECT,
psihoterapia) trebuie luate în considerare în cazurile cu
răspuns inadecvat la tratamentul medicamentos.
Tulburarea de personalitate borderline
Tulburarea de personalitate borderline este
caracterizată printr-o mare frecvenţă a comorbidităţii
cu depresia majoră.
S-a demonstrat că severitatea tulburării de
personalitate borderline a fost direct proporţională cu
scorurile scalei Zung pentru comportamentele
automutilante şi apariţia tulburărilor afective la rudele
de grad I; şi indirect proporţională cu scorurile SOFAS
şi vârsta de debut a tulburărilor afective depresive.
Numeroase studii au investigat tratamentul tulburărilor
depresive asociate cu tulburările de personalitate
borderline cu diferite antidepresive: TCA, SSRI,
IMAO şi venlafaxină (APA, 2001; SOLOFF, 2000).
Ghidul practic pentru tratamentul tulburării de
personalitate borderline, recent publicat de APA
(2001), recomandă SSRI şi venlafaxină (în dozele
antidepresive uzuale) pentru tratamentul labilităţii
afective, a dispoziţiei depresive, a sensibilităţii la
respingere, a furiei dezinhibate, a impulsivităţii şi a
comportamentului automutilant. Efectele pozitive
asupra impulsivităţii, agresivităţii şi a furiei, a acestor
medicamente s-au dovedit a fi independente de
modificarea simptomelor afective.
Suplimentarea cu litiu este recomandată la pacienţii
care au prezentat răspuns parţial la un SSRI, în timp ce
trecerea pe un alt SRRI se recomandă la cei care n-au
răspuns iniţial la SSRI. Asocierea unei doze mici de
antipsihotic este recomandată în cazurile în care
comportamentul pacientului pune în pericol viaţa
acestuia. IMAO pot fi, de asemenea, eficienţi, mai ales
la pacienţii cu simptome atipice, dar nu sunt
recomandaţi în prima linie de tratament din cauza
efectelor adverse şi a restricţiilor alimentare cu care
trebuie asociate. (GABOS GRECU I., 2004)
Pacienţii ce au concomitent tulburare de personalitate
borderline şi tulburări afective depresive prezintă
diferite caracteristici care indică un pattern familial
pentru depresie, mai puternic şi mai serios, decât
ceilalţi pacienţi depresivi cu alte comorbidităţi de Axă
II. (BELLINO S., 2005)
Aspecte speciale ale tratamentului depresiei la
femei
Tulburările depresive apărute la femei sunt în mod
frecvent asociate cu ciclul reproductiv. Această
asociere poate fi cauzată, în parte, de variaţia
echilibrului dintre estrogen, progesteron şi alţi
hormoni ce afectează funcţionarea neurotransmisiei în
timpul ciclurilor de viaţă la femei. De asemenea,
acestea pot fi legate de evenimentele psihosociale care
însoţesc aceste evenimente, sau pot fi cauzate de către
ambele. Unele date arată faptul că depresia aparută la