Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

More documents

Recommendations

Info

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005) miocardită, periardită, nefrită).(8) Ca manifestare specifică este apariţia unei hipereozinofilii, uneori asociată cu mononucleoză în aproximativ 40% din cazuri. Se consideră că reactivarea virusului HHV6 ar putea juca un rol în declanşarea şi în special în recidiva erupţiei la înteruperea corticoterapiei, ca urmare a reactivării virusului herpetic tipul 6 postcorticoterapie sistemică) (3,9,4). Fig 1 - Pacientă cu TEN postmedicamentos la Ketoprofen cu peste 50%di din suprafaţa cutanată afectată. Fig 2 - Pacienta cu TEN postmedicamentos la Ketoprofen tratată cu PULS corticoterapie prezentând tegumentele complet epitelizate la 45 zile după tratament. Etiologie Factorii etiologici implicaţi în declanşarea necrolizei toxice epidermice sunt în primul rând medicamentoşi, sindromul fiind considerat ca o erupţie severă postmedicamentoasă. Dintre medicamentele cele mai frecvent implicate sunt antibioticele, (peniciline, cefalosporine) sulfonamidele antibacteriene, AINS, anticonvulsivantele (Phenobarbital, Carbamazepin, Fenitoin) allopurinolul. O altă cauză certă este recunoscută ca fiind reacţia de grefă contra gazdei. De asemenea, uneori sindromul poate fi indus de cauze infecţioase, ca de exemplu unele microorganisme (Mycoplasma pneumoniae), viroze, infecţii severe, sau chiar stări septicemice induse de Clostridium Septicum, Escherichia Coli, Klebsiella Pneumoniae, Pseudomonas Aeruginosa, Streptococcus Pyogenes (5). Stări patologice ca infecţia HIV-SIDA pot să se asocieze mai frecvent cu sindromul de necroliză toxică epidermică. Se poate considera în principiu că orice factor care are o posibilă acţiune antigenică ar putea să declanşeze procesul. Pot fi incriminati ca factori etiologici vaccinările sau chiar unele alimente. Uneori, este imposibilă evidenţierea unor cauze directe sau evidente. De asemenea sindromul poate să apară mai frecvent la persoanele atopice, cu o susceptibilitate genetică sau cu o anumită structură HLA- B (6). Astfel se poate explica şi asocierea sindromului de necroliză toxică epidermică cu lupusul eritematos sau chiar în cursul unor boli cronice aflate sub tratament corticoterapic sistemic care teoretic ar fi trebuit să ofere o protecţie împotriva apariţiei unor astfel de reacţii. 265 Fig 3 - Pacientă în vîrstă de 21 de ani cu necroliză toxică epidermică,TEN postmedicamentos la (Algocalmin) având afectată peste 75% din suprafaţa cutanată. Fig 4 - Pacienta cu necroliză toxică epidermică,TEN postmedicamentos (Algocalmin) tratată cu PULS corticoterapie 4 zile (după 1 lună).
Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005) Principalele medicamente implicate în apariţia sindromului Stevens –Johnson şi în TEN Antibiotice - amoxicilina, ampicilina, penicilina, carbamazepina, cefaclor, cefalexin, cefuroxim, ceftriaxon, ciprofloxacina, clindamicina, cotrimoxazol, doxicilina, eritromicina, etambutol, ofloxacina,vancomicina, nitrofurantoin sulfonamide - sulfadiazina,sulfasalazina,sulfatioazol, AINS- diclofenac, piroxicam, ketoprofen, fenilbutazona, paracetamol, rofecoxib, tenoxicam, ibuprofen cimetidina, clofibrat Antimicotice -fluconazol, ketoconazol, miconazol, Medicaţia a SNC -alobarbital, amobarbital, fenobarbital, ciclobarbital, fenitoina Medicaţia a aparatului cardio-vascular - nifedipina,verapamid, indapamid Tratamente diverse:aciclovir, albendazol, terfenadina, alopurinol Patogenie – mecanisme implicate Având în vedere că de cele mai multe ori sindromul de necroliză toxică epidermică este indus medicamentos e necesar o definire scurtă a reacţiilor postmedicamentoase Eruptiile cutanate postmedicamentoase sunt denumite şi eruptii postmedicamentoase, reacţii alergice postmedicamentoase sau dermatite postmedicamentoase. Incidenta accestor erupţii este subestimată fiind apreciată de 3 ‰ la pacienţii din ambulatorul de dermatologie şi de 2-3 % în stationarul de specialitate. Aceste eruptiile cutanate postmedicamentoase deţin următarele caracteristici principale: • se prezintă ca afectiuni cutaneo-mucoase pleomorfe, cu prurit variabil • sunt secundare consumului de medicamente • leziunile cutanate pot fi de forme, distributie si configuratie variabilă • apar mai frecvent in ultimii 25 de ani • orice medicament sau vaccin poate fi incriminat ca posibil declanşant • pot luat forme clinice diferite – de la usoare la foarte severe sau chiar letale • uneori sunt nerecunocute sau chiar necunoscute de catre medici • pot afecta si alte organe: rinichi, ficat, tractul gastro-intestinal, sistemul hematopoietic. • pot ficompaniate sau nu de simptomatologie generală • sunt consecinţa administrării unor anumite medicamente , indiferent de calea de administrare ( orală, parenterală, inhalatorie, locală • apar mai frecvent la atopici. Reacţiile postmedicamentoase pot fi clasificate în reacţii predictibile (legate de efectele secundare ale substanţei - citostatice, corticoterapia, antihistaminice- şi reacţii nepredictibile sau reacţii de idiosincrazie care sunt determinate de susceptibilitatea (intoleranţa) determinată genetic şi de răspunsul imunologic individual. După mecanismul de producere reacţiile postmedicamentoase sunt reacţii nonalergice sau reacţii alergice. Unele medicamente pot actiona ca antigene complete , altele ca haptene, necesitând mai multe expuneri ale organismului la drogul incriminat. Multe erupţii postmedicamentoase induc răspunsul imun datorită unor defecte enzimatice, a proceselor de nedetoxifiere a drogurilor, prin acumularea de metaboliţi sau datorită legării metaboliţilor de proteinele transportoare (binding –protein). Există reacţii diferite în funcţie de efectul farmacologic al medicamentului. Un anumit medicament poate produce diferite tipuri de erupţiiiar medicamente diferite pot produce acelaşi tip de reacţie. Aspectul clinic al multor reacţii postmedicamentoase poate fi similar cu cel al alergiilor cutanate. De regulă există o perioadă anterioară de sensibilizare, reexpunerea la medicament va produce erupţia într-un interval mai scurt de timp. Hipersensibilitatea la medicament este pe toată viaţa (lifelong). Nu se cunosc exact mecanismele de producere şi declanşare a sindromului de necroliză toxică epidermică; anumite studii arată că mecanismele ce iniţiază necroza keratinocitară pot fi diferite în funcţie de etiologie (5, 1, 7), dar indiferent de cauza care declanşează procesul sau de calea activată pentru a iniţia necroza epidermului consecinţa este aceeaşi şi constă în distrugerea masivă a epidermului prin necroză evidenţiată de altfel şi histopatologic. Se consideră că una din următoarele reacţii pot fi implicate: • reacţie prin pierderea hipersensibilităţii de tip IV • citotoxicitate keratinocitară mediată printr-o substanţă limfocitică • reacţie citotoxică de tip II • necroliza keratinocitară mediată neimunologic Unele date sugerează că un rol important în declaşarea procesului îl deţine eliberarea unei substanţe tip „limfotoxină” care produce injuria tegumentară. Particularităţi terapeutice în necroliza toxică epidermică (TEN) În faza iniţială, respectiv când apar leziunile cutanate într-o manieră rapid evolutivă, principalul moment este cel al recunoaşterii agresivităţii erupţiei cutanate şi contabilizarea tuturor semnelor prodromale care sugerează evoluţia spre forma cea mai severă, respectiv spre necroliza toxică epidemică. Odată identificată severitatea erupţiei, trebuie să se facă un inventar foarte minuţios al tuturor cauzelor posibile în declanşarea erupţiei. În acest sens se inventariază toată medicaţia administrată înainte de momentul de debut până la o perioadă de minim 3 săptămâni înainte de momentul declanşant. Trebuie avut în vedere că fiecare medicament administrat în faza de debut şi chiar de stare al erupţiei trebuie ales cu grijă pentru a expune cât mai puţin pacientul la riscul de agravare sau chiar de recidivă a reacţie. De aceea orice medicament suspicionat a fi cauza declanşantă trebuie întrerupt cât mai precoce. 266
Page 2 and 3:
Satu Mare - Studii şi Comunicări
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
kg/ha 160 140 120 100 80 60 40 20 0
Page 18 and 19:
Suprafata-mii hectare Substanta act
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Page 52 and 53:
Page 54 and 55:
Page 56:
Page 59 and 60:
Page 61 and 62:
Page 63 and 64:
Page 65 and 66:
140 120 100 80 60 40 20 0 Satu Mare
Page 67 and 68:
Page 69 and 70:
Page 71 and 72:
Page 73 and 74:
Page 75 and 76:
Page 77 and 78:
Page 79 and 80:
Page 81 and 82:
Page 83 and 84:
Page 85 and 86:
Nr. Crt. Satu Mare - Studii şi Com
Page 87 and 88:
Page 89 and 90:
Page 91 and 92:
Page 93 and 94:
Page 95 and 96:
Page 97 and 98:
Page 99 and 100:
Page 101 and 102:
Page 103 and 104:
Page 105 and 106:
Page 107 and 108:
Page 109 and 110:
Page 111 and 112:
Page 113 and 114:
Page 115 and 116:
Page 117 and 118:
Page 119 and 120:
Page 121 and 122:
Page 123 and 124:
Page 125 and 126:
Page 127 and 128:
Page 129 and 130:
Page 131 and 132:
Page 133 and 134:
Nr. crt. Satu Mare - Studii şi Com
Page 135 and 136:
Page 137 and 138:
Page 139 and 140:
Page 141 and 142:
Page 143 and 144:
Page 145 and 146:
Page 147 and 148:
Page 149 and 150:
Page 151 and 152:
Page 153 and 154:
Page 155 and 156:
Page 157 and 158:
Page 159 and 160:
Page 161 and 162:
Page 163 and 164:
Page 165 and 166:
Page 167 and 168:
Page 169 and 170:
Page 171 and 172:
Page 173 and 174:
Page 175 and 176:
Page 177 and 178:
Page 179 and 180:
Page 181 and 182:
Page 183 and 184:
Page 185 and 186:
Anexa - I Satu Mare - Studii şi Co
Page 187 and 188:
Page 189 and 190:
Page 191 and 192:
Page 193 and 194:
Page 195 and 196:
Page 197 and 198:
Page 199 and 200:
Page 201 and 202:
Page 203 and 204:
Page 205 and 206:
Page 207 and 208:
Page 209 and 210:
Page 211 and 212:
Page 213 and 214:
Page 215 and 216: Satu Mare - Studii şi Comunicări
Page 265: Satu Mare - Studii şi Comunicări
Page 317 and 318:
Page 319 and 320:
Page 321 and 322:
Page 323 and 324:
Page 325 and 326:
Page 327 and 328:
Page 329 and 330:
Page 331 and 332:
Page 333 and 334:
Page 335 and 336:
Page 337 and 338:
Page 339 and 340:
Page 341 and 342:
Page 343 and 344:
Page 345 and 346:
Page 347 and 348:
Page 349 and 350:
Page 351 and 352:
Page 353 and 354:
Page 355 and 356:
Page 357 and 358:
Page 359 and 360:
Page 361 and 362:
Page 363 and 364:
Page 365 and 366:
Page 367 and 368:
show all

Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?