Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
au rezolvat după intervenţia chirurgicală. Evoluţia
postoperatorie a fost excelentă în ambele cazuri [6, 10,
11] .
Diferenţa dintre cele două cazuri prezentate mai sus
merită o trecere în revistă succintă a stenozelor
duodenale ale copilului.
Stenozele duodenale subvateriene se clasifică din
punct de vedere anatomo-patologic în două mari
tipuri:
- Intrinseci, prin diafragm incomplet; sunt
reprezentate de o cută mucoasă inelară,
perpendiculară pe peretele duodenului, care
central are un orificiu ce se poate dilata sub efectul
dilatării duodenului şi al împingerii, uneori
destinzându-se şi migrând în lumenul duodenal
formând un diverticul [6, 10, 11] . Doudenul este
dilatat în amonte şi are calibru normal sau redus în
aval. Diafragmul este întotdeauna localizat
deasupra ampulei Vater iar diverticulul poate
migra până la unghiul Treitz [4, 6] .
- Extrinseci, prin compresiune prin bridă
(corespunde unei acolări anormale prin malrotaţie
a tubului digestiv, rotaţie ce poate fi completă sau
incompletă) [6, 7, 9] .
Stenoza duodenului este incompletă şi poate fi
secundară unei compresiuni dată de bridă, unei
strangulări a primei spirale a unui volvulus sau
asocierii celor două.
Diagnosticul postnatal al stenozelor are următoarea
simptomatologie.
În ocluzia neonatală înaltă incompletă se întâlnesc
următoarele:
- Nou-născutul varsă bilios,
- Elimină un meconiu normal, în cantitate mică,
- Abdomenul este plat cu bombare în epigastru. [3, 6]
În forma clinică gravă apar în plus. Semne de ocluzie
subvateriană, cu vărsături bilioase, Stare de şoc,
Rectoragii, Meteorism. [3, 4]
Existenţa acestei stări ocluzive şi a rectoragiilor
stabileşte diagnosticul unui volvulus acut al
intestinului subţire.
În forma frustă, descoperirea este tardivă, deoarece
simptomatologia (vărsături verzi la sugar) a fost
necunoscută sau neglijată, fiind fără răsunet asupra
stării generale şi creşterii staturo-ponderale [6, 10, 11] .
În forma tardivă cu „descoperire” precoce, tabloul se
instalează brutal, la un sugar care a mai prezentat
vărsături verzi, însă neglijate [3, 9] .
Examinările radiologice utilizate sunt:
a. Radiografia abdominală simplă evidenţiază:
- în ortostatism:
-un nivel mare gastric stâng, care corespunde
marii tuberozităţi;
-o aerare a tubului digestiv în aval care arată o
stenoză incompletă.
- în decubit dorsal: aer care are semnificaţia unui
stomac mare şi a unui duoden mare [1, 5, 8] .
Prin această tehnică nu putem preciza etiologia
obstrucţiei duodenale.
b. Opacifierile digestive: irigografie (nu este
întotdeauna necesară) şi trazitul baritat gastro-
195
duodenal (care aduce informaţiile cele mai friabile).
În caz de stenoză intrinsecă, tranzitul baritat arată
distensia duodenală şi modificarea calibrului la nivelul
stenozei duodenale [6, 11] . Diafragmul mucos este uneori
vizibil sub forma unei linii clare transversale, cu
convexitate spre aval. Diverticulul format intraluminal
este văzut sub forma unei linii clare între bariul care îl
opacifiază şi cel care îl înconjoară. Irigografia arată un
colon normal cu cecul situat în fosa iliacă dreaptă [2, 6, 7, 9] .
În caz de stenoză extrinsecă, tranzitul baritat arată
stenoză duodenală, dar mai ales o primă ansă jejunală
oblică în jos şi la dreapta, în totalitate la dreapta coloanei
vertebrale ce are semnificaţia malrotaţiei [2, 5, 6] . Irigografia
arată un cec ectopic, colonul transvers normal poziţionat,
colonul drept plicaturat pe transvers cu cecul situat
median şi ectopic [6, 10, 11] .
În concluzie există:
Stenoză duodenală + unghiul lui Treitz normal + irigografie
normală = stenoză intrinsecă (cazul II)
Stenoză duodenală + prima ansă jejunală la dreapta + cecul
epigastric = stenoză extrinsecă [6] (cazul I)
Bibliografie:
1. Badea R., Dudea S., Mircea P. Stamatian F.: Tratat de
ultrasonografie clinică, vol. I, Principii, abdomen,
obstetrică şi ginecologie, Ed. Medicală, Bucureşti,
2000.
2. Ciofu E., Carmen Ciofu – Pediatria, Ed. Medicală.
2001, Bucureşti, 480 – 490.
3. Grigorescu M – Tratat de gastroenterologie, Ed. Medicală
Naţională, Bucureşti, 2001, 422 – 436,
4. Hyman P.E. – Pediatric functional gastrointestinal disorders,
Academy Professional Information Services, Inc,
1999, 7.1. – 7.21.
5. Lifschitz H. C. – Pediatric Gastroenterology and Putrition în
Clinical Practice, Marcel Dekker, Inc, New York, Basel,
2002, 501 – 515.
6. Miu N., Gocan H., Marţi L.: Malformaţiile tractului
digestiv la copil: Ed. Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj Napoca,
1998, p. 55 – 65.
7. Roy C.C., Silverman A., Alagille D. Pediatric Clinical
Gastroenterology ed. a 4-a Mosby, St. Louis, 1995.
8. Siegel Marilyn: Pediatric Sonography, third ed.,
Lippincott Williams & Wilkins, Philadelphia, 2002, 1-
38, 213-574.
9. Talley NJ and the working team for functional
gastroduodenal disorders, In: Drossman DA, ed. The
functional GI disorders: Dignosis, Pathophisiology and
Treatement – A multinational consensus, Boston: Little,
Brown, and Co, 1994, 71 – 113.
10. Walker W.A., Goulet O. MD, Kleinman R.E. MD,
Sherman Ph.M.MD, Shneider B.L.MD, Sanderson I.
MD: Pediatric Gastrointestinal Disease – Pathophysiology,
Diagnosis, Management, fourth ed., BC Decker Inc,
2004, vol.I., 166-1076.
11. Walker W.A., Goulet O. MD, Kleinman R.E. MD,
Sherman Ph.M.MD, Shneider B.L.MD, Sanderson I.
MD: Pediatric Gastrointestinal Disease – Pathophysiology,
Diagnosis, Management, fourth ed., BC Decker Inc,
2004, vol.II, 1079-1920.