Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
Parametrii de laborator
1. Hemograma cantitativă (hematocritul şi
numărătoarea leucocitelor), prin centrifugare în
tuburi heparinizate, respectiv folosind pipete de
diluare şi camere Burger-Turk.
2. Dozarea hemoglobinei (g/l) cu ajutorul metodei
fotometrice, sub formă de cianmethemoglobină.
3. Viteza de sedimentare a hematiilor (mm/oră), cu
metoda Westergreen.
4. Formula leucocitară, citită la microscop pe frotiuri
colorate cu May-Grunwald-Giemsa.
5. Cantitatea bilirubinei serice totale, directe şi
indirecte (µmol/l), cu metoda fotometrică descrisă
de Jendrassik.
6. Sideremia (µmol/l), cu metoda fotometrică
folosind batofenantrolina din chiturile de reactivi
Boehringer, Mannheim şi autoanalizatorul Hitachi 705.
7. Cupremia (µmol/l), cu metoda fotometrică,
folosind batocupreina din chiturile Boehringer,
Mannheim şi autoanalizatorul Hitachi 705.
8. Proteinemia (g/l), cu refractometrie, folosind
refractorul izotermic ZEISS.
9. Proteinograma, cu ajutorul metodei standardizate
în gel de agar, înregistrate şi evaluate procentual cu
registratorul electronic computerizat CELLO
SYSTEM.
10. Dozarea cantităţii imunoglobulinelor serice din
clasele IgG, IgA şi IgM, cu metoda
imunodifuziunii radiare în gel de agaroză a lui
Manicini, folosind imunoplăcile produse de
Institutul I. Cantacuzino, Bucureşti.
11. Intradermoreacţia efectuată cu 2 U PPD, în
vederea aprecierii stării funcţionale a limfocitelor
CD8 citotoxice.
Tipul afecţiunii
1. Benign
2. Malign
Tipul intervenţiei chirurgicale
Pentru o mai bună interpretare statistică, operaţiile au
fost clasificate în trei categorii, în funcţie de obiectivul
vizat.
Tipul I – Coledocotomie şi drenaj biliar extern al CBP,
cu sau fără colecistectomie.
În această categorie erau incluse şi afecţiunile maligne
inoperabile (diseminare peritoneală, metastaze hepatice
multiple) la care s-a efectuat o simplă laparatomie
exploratorie şi/sau biopsie.
Tipul II – Derivaţie bilio-digestivă.
Tipul III – Rezecţie majoră a CBP, ficatului sau
pancreasului.
Rezultate
Complicaţii postoperatorii au apărut la un număr de 25
de bolnavi (25%), iar 10 bolnavi (10%) au decedat în
urma intervenţiei chirurgicale. Media spitalizării a fost
de 17 zile, variind între 9 şi 46 de zile.
O analiză cu o singură variabilă a parametrilor clinici şi
de laborator identifică un număr de 9 factori de care
depinde semnificativ mortalitatea:
1. şocul septic, 2. insuficienţa renală acută, 3.
malignitatea, 4. hipertensiunea arterială, 5. ureea
sanguină > 60 mg%, 6. albumina < 3.0 g/l, 7.
bilirubinemia > 10 mg%, 8. leucocite > 10.000/mm 3 ,
9. scăderea rezistenţei imunologice.
Ca urmare a analizei efectuate prin regresie pentru
determinarea coeficienţilor de corelaţie au rezultat un
număr de 6 factori semnificativi.
Aceştia au fost. şocul septic, malignitatea, albumina
serică sub 3,0g/l, antecedente hipertensive, ureea
sanguină peste 60 mg%, alterarea răspunsului imun al
organismului.
Din totalul de 100 pacienţi 86 aveau cel mult 2 factori
de risc (grupul I, grup considerat cu risc scăzut). Restul
de 14 pacienţi aveau între 3 şi 5 factori de risc asociaţi
(grupul II, considerat cu risc crescut).
Pacienţii din grupul de risc scăzut au avut o rată a
complicaţiilor postoperatorii de 23,3% (20 de pacienţi)
şi o rată a mortalităţii de 2,3% (2 pacienţi); spre
deosebire de aceştia, bolnavii din grupul II, cu risc
crescut, au prezentat o rată a morbidităţii de 35,7% (5
pacienţi) şi o rată a mortalităţii de 57,1% (8 pacienţi).
Rata mortalităţii arată diferenţe semnificative statistic
la pacienţii cu risc crescut, comparativ cu pacienţii cu
risc scăzut.
Discuţii
Scorurile prognostice bazate pe criterii clinice şi de
laborator sunt extrem de utile în monitorizarea
bolnavilor cu icter obstructiv, având în vedere evoluţia
imprevizibilă a acestora, impresia clinică iniţială
dovedindu-se a fi de multe ori înşelătoare. (3, 5, 8)
În prezentul studiu am identificat 6 factori de risc,
fiecare cu semnificaţie individuală în aprecierea
morbidităţii şi mortalităţii postoperatorii a bolnavilor
cu icter obstructiv.
1. Şocul septic
Experienţa ne-a demonstrat că în prezenţa şocului
septic instalat, îndeosebi când acesta se asocia cu
hipertensiune şi IRA, intervenţia chirurgicală chiar
minimă, de drenaj, creşte semnificativ riscul
mortalităţii postoperatorii (în statistica noastră,
ajungând la 60%). Rezultate asemănătoare au fost
raportate şi de alţi autori (1, 4, 5, 10, 12, 13).
2. Albumina serică
Prin prelucrarea statistică a parametrilor prezentaţi
anterior, am constatat faptul că scăderea concentraţiei
albuminei serice a influenţat nefavorabil evoluţia
postoperatorie a bolnavilor (din cei 10 bolnavi
decedaţi, 6 aveau albuminemia sub 3,0 g/l).
Studii recente (4, 12, 13, 16) au demonstrat că în cazul
pacienţilor malnutriţi, suferind de icter obstructiv,
drenajul biliar transhepatic percutanat, susţinut de o
alimentaţie hipercalorică, poate reduce semnificativ
rata complicaţiilor şi a mortalităţii, iar intervalul de
timp minim necesar pentru a converti pacientul către o
balanţă azotată pozitivă este de 2-3 săptămâni.
3. Concomitenţa afecţiunilor medicale. În urma
studiului efectuat, am remarcat faptul că
antecedentele hipertensive nu au fost corelate
statistic semnificativ cu creşterea mortalităţii
postoperatorii. Din cei 36 de pacienţi cu
antecedente hipertensive, 9 au decedat post-
310