Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
Material şi metodă
În perioada 2000 – 2004 în Clinica de Ortopedie-
Traumatologie I Universitară Tg-Mureş au fost trataţi
37 de cazuri de impigement al gleznei prin metoda
artroscopică. Toţi au fost sportivi de performanţă
care practicau una dintre următoarele sporturi, la
cluburi de performanţă de nivel naţional: handbal,
baschet, volei, atletism. 26 au fost de sex feminin şi
11 de sex masculin, iar media de vârstă a fost de 24
de ani. Criteriile de includere au fost :
- antecedente cu entorse de gleznă
- sindrom algic extern localizat la nivelul zonei
peroneo-tibio-astragaliene
- fără semne clinice sau radiologice de laxitate
tibio-astragaliană
- fără semne clinice şi radiologice de patologie
tibio-peronieră sau astragaliană
În anamneza lor au specificat cel puţin prezenţa unui
traumatism al gleznei, pentru care s-a procedat la
imobilizare, tratament cu anitflogistice, antialgice,
crioterapie, fizioterapie, dar acuzele nu s-au
ameliorat. Principalele simptome au fost : durere la
Fig. 1. Portalurile utilizate în artroscopia anterioară a
gleznei în Clinica de Ortopedie-Traumatologie I Tg-
Mureş. Reprodus după AANA.
Ţesutul excizat a fost trimis la examen hispatologic.
Nu am utilizat distractor în nici una din cazuri.
Postoperator am utilizat imobilizare într-o orteză de
gleznă pentru 7 zile, tratament cu antiflogistice local
şi general 14 zile, glezna în poziţie elevată şi
crioterapie locală de 4 x / zi 20 de minute, după care
au urmat un tratament de fizioterapie şi kinetoterapie.
Rezultate clinice
Pe planul rezultatelor, după scala VAS şi ISAKOS,
durerea a dispărut în 87 % din cazuri şi s-a diminuat
mult în 13 % din cazuri. Edemul a dispărut în 75 %
din cazuri, iar redoarea a cedat în 72 % din cazuri.
Rezultatele au fost foarte bune în 87 % din cazuri,
bune în 11 % din cazuri şi satisfăcătoare în 2 % din
cazuri. Rezultatele satisfăcătoare le-am obţinut în
cazurile când am avut şi leziuni minore condrale care
au necesitat regularizarea suprafeţelor artroscopic.
Pacienţii au fost revăzuţi periodic şi au urmat un
intens tratament de kinetoterapie şi fizioterapie.
Revenirea la activităţile sportive s-a efectuat în medie
după 6 săptămâni şi în 91 % din cazuri au revenit la
292
flexie dorsală în 87 % din cazuri, durere în sprijin
unipodal 54 %. din cazuri, durere la efort 89 % din
cazuri, iar edem în 53 % din cazuri. După cum
vedem în majoritatea cazurilor pacienţii au relatat că
simptomul principal era durerea, indiferent de tipul
ei, şi care nu permitea efectuarea antrenamentelor şi
participarea la competiţiile sportive. Pacienţii au fost
evaluaţi prin teste clinice şi de laborator asupra stării
lor generale la Clinica Medicală I Tg-Mureş – Conf.
Dr. Băţaga Simona Maria. Examenul radiologic a
cuprins incidenţele
A-P şi laterală a gleznei afectate şi în toate cazurile s-a
efectuat RMN pentru a detecta prezenţa leziunilor
osteocondrale. Nivelul activităţii lor sportive a fost
considerat un etalon şi pentru rezultatele
postoperatorii şi programul de recuperare.
Intervenţia chirurgicală s-a efectuat în anestezie locoregională
în 22 de cazuri şi spinală în 15 cazuri. În
toate cazurile am utilizat portalurile antero-laterale şi
medicale şi am efectuat excizia ţestului fibros existent,
debridare cu shaverul şi lavaj articular. ( Fig. 1 ).
nivelul activităţilor anterioare. Pe ansamblu, calitatea
rezultatelor nu a fost influenţată significativ de
prezenţa unor leziuni sinoviale asociate localizate sau
difuze. Examenul histopatologic a relevat în toate
cazurile prezenţa unui ţesut fibros, hiperplazic, fără
alte modificări.
Concluzii
Studiile pe care le-am efectuat în literatura de
specialitate şi rezultatele studiilor multicentrice
confirmă faptul că interpoziţia de ţesut fibros, care
provoacă acest sindrom de impigement, este o
indicaţie clară pentru artroscopia gleznei după Meislin
şi Morris. Este esenţial de reţinut că durerile de pe
faţa antero-externe a gleznei sunt datorate formării
unui ţesut fibros care afectează biomecanica normală
a gleznei. trebuie făcută distincţia între sindromul de
impigement şi laxitatea tibio-astragaliană sau cea tibioperonieră
distală şi de un sindrom dureros de la
nivelul lui sinus tarsi. Infiltraţia cu Xilocaină sau
Marcaină poate face ca durerile să dispară, pentru un
timp, fiind un test de diagnosticat esenţial pentru
aceste cazuri. Conflictul mecanic antrenează şi o
sinovită inflamatorie care este cauza durerilor.
Sindromul de impiegement s-a datorat şi unui
tratament incorect aplicat în cazul entorsei de gleznă,
pentru că toţi pacienţii au relatat că au avut
imobilizarea pentru o scurtă perioadă de timp, în
bandaj elastic, iar purtarea ortezei s-a efectuat pentru
maximum 10-15 zile. Examenul radiologic este
important pentru excluderea leziunilor osoase, dar
esenţial este RMN care evidenţiază leziunile osteocondrale.
Rezultatele obţinute sunt în concordanţă cu cele din
literatura de specialitate fiind prezentate şi apreciate
şi la Congresul European de Traumatologie şi
Artroscopie Sportivă din 2004 desfăşurat în Monte-
Carlo şi ISAKOS 2005 Palm Springs. Simplitatea
tehnicii, posibilitatea efectuării ei şi în condiţii de