Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
nr.ind/litru
3.E+08
2.E+08
2.E+08
1.E+08
5.E+07
0.E+00
Uzlina Nebunu Isac Rosu Merhei
1995 1996 1997 1998 1999 2000
Figura 2. Analiza comparativă a variaţiei cantitative a diatomeelor din lacurile investigate.
50 60 70 80 90 100
Similaritatii (%) bazata pe distributia speciilor in populatiie
28
Merhei
Rosu
Isac
Nebunu
Figura 3. Analiza similarităţii bazată pe valorile medii multianuale ale speciilor euconstante, constate şi accesorii
din lacurile investigate.
Ulterior perioadei analizate, pe baza rezultatelor
analizelor cantitative ale fitoplanctonului din perioada
2001-2004 din 15 lacuri din Delta Dunării s-a stabilit
care este valoarea medie a pragului de înflorire algală
(Török, 2005). În funcţie de această valoare (14 X
10 5 ind./l) şi de numărul de înfloriri ce apar într-un an,
s-a stabilit natura şi frecvenţa înfloririlor algale în
Delta Dunării şi în ce măsură diatomeele participă la
astfel de înfloriri.S-a stabilit astfel că, lacurile Merhei
şi Roşu intră în categoria lacurilor cu 3-4 înfloriri
algale pe parcursul unui an. Înfloririle din aceste lacuri
sunt determinate de cianoficee care pot depăşi în
cursul anului 50 % din densitatea numerică
fitoplanctonică şi la care mai pot apărea în cursul
anului şi 1-2 înfloriri cu diatomee
Lacul Isac aparţine categoriei de lacuri în care se
dezvoltă 1-2 înfloriri pe parcursul unui an, înfloriri
determinate de cianoficee ce pot depăşi în cursul
Uzlina
anului 10 % din densitatea numerică fitoplanctonică şi
în care nu apar înfloriri cu diatomee.
Lacul Nebunu intră tot în categoria lacurilor cu 1-2
înfloriri algale pe parcursul unui an determinate de
cianoficee ce pot depăşi în cursul anului 10 % din
densitatea numerică fitoplanctonică, dar la care mai
pot apărea în cursul anului şi 1-2 înfloriri cu diatomee.
Lacul Uzlina a fost inclus în categoria lacurilor la care
pe parcursul anului se poate atinge pragul de înflorire
algală dar ponderea de cianoficee este sub 10 % iar
înfloririle sunt realizate cu precădere de către
diatomee.
Concluzii
Perturbarea echilibrului nutrienţi-alge-vegetaţie
acvatică a generat modificări ale compoziţiei şi
cantităţii diatomeelor fitoplanctonice în ecosistemele
acvatice ale Deltei Dunării.
În lacul Nebunu cauzele principale care au dus la
înregistrarea unor valori mici ale densităţii medii