Referenţi ştiinţifici - Muzeul Judeţean Satu Mare

Satu Mare – Studii şi Comunicări Ştiinţele Naturale -– Vol. VI (2005)
metilen în lipsa echipamentului pentru gamma
detecţie. În 88 cazuri (35% !) examenul
histopatologic al conţinutului axilar nu a constatat
prezenţa metastazelor ganglionare dovedind faptul că
aceste bolnave ar fi putut beneficia de biopsia
nodulului santinelă şi în consecinţă evitarea evidării şi
a suferinţelor ulterioare.[15,16,19] În plus, studiile [14]
au demosntrat că supravieţuirea la distanţă după
biopsia nodulului santinelă este similară cu cea a
bolnavelor cu evidare ganglionară axilară dar fără
metastaze ganglionare. Diferenţe majore se constată
însă în calitatea vieţii, mai bună la grupul fără evidare
axilară. [20]
Neaplicarea biopsiei nodulului santinelă are cauze
obiective dar şi subiective. Dintre acestea enumerăm:
• Lipsa dotării cu aparatura necesară (aparat de
gamma detecţie) şi materiale (radiotrasori),
• Insuficienta dotare a laboratorului nuclear,
• Biopsia mamară preoperatorie nu se practică
aproape deloc (doar 2 bolnave au avut efectuată
biopsia mamară) şi aceasta este consecinţa altor
neajunsuri cum ar fi lipsa aparaturii de stereotaxie,
a materialelor necesare şi a experienţei
personalului medical,
• Lipsa de informare medicală şi training a
chirurgului,
• Constrângeri materiale în examinarea
histopatologică şi imunohistochimică.
După cum se observă aproape toate cauzele au la
bază lipsa dotării şi aceasta nu este de mirare în
condiţiile în care România are unul din cele mai mici
bugete alocate sănătăţii. [6,23] Dar şi în aceste
condiţii, biopsia nodululi santinelă utilizând doar
albastru de metilen (Figura 7) este perfect realizabilă,
necesitând doar o durată mai lungă a curbei de
învăţare din partea chirurgului. Unii autori [10] au
efectuat studii de cost-eficienţă ale utilizării
radiotrasorilor şi au ajuns la concluzia că costurile mai
ridicate şi durata mai lungă necesară nu se justifică
deoarece în marea majoritate a cazurilor această
metodă este utilizată doar pentru a orienta chirurgul
în depistarea nodului santinelă axilar. Ei văd utilitatea
metodei mai ales în faza de training. Nici
limfoscintigrafia preoperatorie ca metodă de depistare
a drenajului spre nodulii mamari interni nu pare a
justifica efortul financiar atâta timp cât doar puţine
cazuri drenează spre această staţie ganglionară (şi
chiar în aceste cazuri există 77% cazuri de drenaj
axilar concomitent) şi oricum chirurgii nu au intenţia
de a efectua biopsia nodulilor din această localizare.
Fig. 7. – Biopsia nodulului santinelă cu Albastru de Metilen (aspecte intraoperatorii – colecţia proprie)
Analiza case-managementului postterapeutic aduce la
suprafaţă deficienţele în monitorizarea tardivă a
bolnavelor cu cancer mamar, deficienţe datorate în
principal:
- Lipsei de organizare,
- Nivelului educaţional redus al femeilor şi
obstacolelor accesibilităţii la investigaţii,
- Deficienţelor în pregatirea profesională a
medicilor de familie în acest domeniu.
Deşi nu există standarde foarte precise referitoare la
monitorizarea tardivă a bolnavelor, recomandările
sunt ca bolnavele să beneficieze pe timp nedefinit de
examinări clinice şi paraclinice (mamografie,
examinări radiologice, markeri tumorali şi orice alte
examinări în funcţie de simptomatologie). Examenul
clinic ar trebui efectuat de către medicul curant
(chirurg) sau alt medic care a avut bolnava în
tratament la fiecare trei luni în primii trei ani după
terapia primară, apoi la fiecare şase luni pentru
următorii doi ani. După această perioadă, examenul
fizic se poate face anual. [9,24,25] Este de preferat ca
responsabilitatea controlului medical periodic să fie
atribuită formal unui singur medic [9] de prefrinţă
chirurg. [13] Din păcate bolnavele noastre nu au mai
fost chemate la control medical periodic şi nici nu au
fost îndrumate de către medicul de familie, decât în
foarte puţine cazuri.
Ceea ce ne-a frapat în cursul discuţiilor cu bolnavele
venite în studiu a fost interesul mare şi cooperarea
deosebită, ceea ce dovedeşte că deficienţele
monitorizării tardive se datorează mai puţin acestora
cât mai ales sistemului sanitar.
Marea majoritate a sechelelor postoperatorii au apărut
în cazul mastectomiilor radicale cu evidare
ganglionară axilară. Incidenţa limfedemului găsită de
noi (35,6% ) este în general mai mare decât cea
raportată de alţi autori din strainătate (5 – 31%)
[19,29] tocmai ca o consecinţă a stadiilor mai
avansate tumorale care au necesitat evidare axilară,
deşi riscul cel mai mare pentru apariţia limfedemului îl
reprezintă radioterapia.[1,29]
În ceea ce priveşte testului asupra calităţii vieţii,
rezultatele trebuiesc interpretate cu rezeva faptului că
306