BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

– nelinişte ridicată;– tulburări de concentrare şi atenţie;– durată îndelungată.Diferite tipuri de expunere plasează indivizii la un nivel ridicat de risc posttraumatic:– expunere la evenimente catastrofice;– contaminare toxică;– pierderea căminului sau a proprietăţii.De asemenea, starea de resemnare este o emoţie universală, dar pe care oamenii oexperimentează diferit. Experţii au identificat diverse situaţii legate de aceasta:– resemnare – proces psihic de regăsire a echilibrului ca urmare a unei pierderi suferite;– pierdere ireparabilă – stare care rezultă ca urmare a unei pierderi semnificative şi cuprindeun spectru larg de reacţii: emoţionale, cognitive, spirituale, comportamentale şi fizice. Esteo stare normală, o experienţă naturală, dar care traumatizează profund;– doliu – o expresie publică de împărtăşire a sentimentelor de tristeţe;– resemnare anticipată – experienţă care apare înaintea unei pierderi aşteptate, o proiecţie areacţiilor emoţionale, înainte de pierderea propriu-zisă.Resemnarea presupune:– acceptarea realităţii, rezultată ca urmare a pierderii suferite;– experienţa durerii cauzată de resemnare;– adaptarea la alte condiţii (de regulă, nedorite);– recăpătarea de noi energii emoţionale pentru relaţii interpersonale.Comunicarea efectivă înseamnă multiplicarea de resurse pe timpul unei situaţii de urgenţăsau criză. Multe dintre comportamentele individuale sau comunitare necorespunzătoare pot fiprevenite, printr-o comunicare eficientă. Fiecare criză are propriul bagaj psihologic, atât la nivelulcomunicatorilor, cât şi la nivelul publicului. Este necesară o anticipare a stresului pe care publicul îlexperimentează şi aplicarea de strategii corespunzătoare pentru comunicarea riscului, asigurându-seun management al acestui stres. Comunicarea riscului este un instrument complet şi legitim derăspuns şi restabilire ca orice altă resursă utilizată într-o situaţie de urgenţă. Şi aceasta nu este oîncercare de terapie psihologică în masă. Este o abordare rezonabilă şi matură a comunicării prinselecţia mesajelor, emiţătorilor şi metodelor de transmitere.BIBLIOGRAFIE:1. Bîldea, M. – Comunitate şi vulnerabilitate: percepţie, comunicare, reducerea risculuidezastrelor, Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, Bucureşti, 2007.2. Bîldea, M. – Răspuns la urgenţe: planificare, coordonare, comunicare, EdituraReprograph, Craiova, 2006.3. Chelcea, S. – Opinia publică. Gândesc masele despre ce şi cum vor elitele?, EdituraEconomică, Bucureşti, 2002.4. Cohn, V. – Reporting on Risk, Washington D.C., The Media Institute, 1990.5. Covello, V., T. – Risk Communication, Trust, and Credibility, Journal of OccupationalMedicine, no 35, January, 1993.6. Huntington, S., P. – The Soldier and the State, Belknap Press, Harvard University, Newedition, 2007.7. Lofstedt, R.; Frewer, L. – Risk & Modern Society, Earthscan Publications, London,2005.8. McQuail, D.; Windahl, S. – Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă,Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2004.107