BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

) informarea populaţiei.Abordarea instituţională a comunicării şi informării publice trebuie să se axeze pedezvoltarea unui model de comunicare, prin implementarea unui ghid care să fie aplicat în cadrulSistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, în timpul situaţiilor de urgenţă.Un alt aspect al domeniului este comunicarea cu populaţia pe timpul situaţiei de urgenţă.Pentru eficientizarea acestei comunicări este foarte importantă abordarea de către autorităţi ainformării publice pentru situaţii de urgenţă.b) Problema informării publice a fost reliefată de sondajele şi analizele efectuate. Conformacestora, populaţia României, deşi destul de informată – în mod special populaţia din mediul urban– şi cu destul de multă experienţă în ceea ce priveşte inundaţiile, nu conştientizează totuşi căRomânia este o ţară expusă, în mod permanent, hazardurilor naturale şi că acest fapt ar trebuiintegrat în mod normal în ceea ce se numeşte stil de viaţă, cultură de reacţie. Această concluzietrebuie avută în vedere de autorităţile publice centrale şi locale, ale căror priorităţi trebuie să includăinformarea permanentă a populaţiei pentru ca aceasta să îşi dezvolte un comportament adecvatînainte, în timpul şi după producerea situaţiilor de urgenţă.Dezvoltarea unui astfel de comportament se bazează pe crearea unor deprinderi corecte deprevenire şi reacţie la hazarduri, de aceea Strategia pune un accent deosebit pe tot ceea ce înseamnăcomunicare pe timpul situaţiilor de urgenţă şi informare publică permanentă. 25Responsabilitatea principală privind planificarea, managementul şi coordonarea informării şia educaţiei publice revine Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă.2. COMUNICAREA ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ2.1 Cadrul generalAvând în vedere consecinţele deosebit de grave pe care calamităţile naturale, dezastrele sausinistrele le pot avea asupra vieţii, sănătăţii populaţiei, mediului înconjurător, valorilor materiale şiculturale importante, limitarea şi înlăturarea efectelor lor reprezintă o prioritate maximă pentruautorităţile publice.Fiecare manager trebuie să dezvolte şi să promoveze o politică bazată pe un sistem decomunicare care să-i permită ajustarea permanentă a structurii şi a procesului organizaţional lacondiţiile în continuă schimbare. De asemenea, prin rolul său de negociator, de promotor al politiciiorganizaţionale şi transmiţător al acestei politici, managerul trebuie să-şi formeze şi să întreţină oreţea de contacte cu partenerii organizaţiei, în realizarea politicii externe şi, în acelaşi timp, o reţeade informaţii deosebit de utilă în realizarea politicii interne a firmei. Ca urmare, managementulmodern acordă un rol deosebit de important comunicării, pe care o consideră o componentă vitală asistemului managerial al oricărei organizaţii, fie aparţinând managementului privat, fie aparţinândmanagementului public. 26Practic orice criză conţine atât seminţele succesului, cât şi rădăcinile eşecului. Găsirea,cultivarea şi valorificarea potenţialului succes reprezintă esenţa managementului crizelor. 27Comunicarea în situaţii de urgenţă este o componentă esenţială a managementului situaţiilorde urgenţă generate de dezastre, fără de care articularea coerentă a sistemului de răspuns,direcţionarea şi coordonarea acestuia nu ar fi posibilă.Acţionând în slujba comunităţii, structurile manageriale şi cele de execuţie cuprinse însistemul de răspuns la dezastre desfăşoară un proces de comunicare specific, complex, continuu şidinamic, prin care se urmăreşte realizarea a cel puţin trei mari categorii de obiective:– informarea, direcţionarea, coordonarea structurilor proprii în îndeplinirea misiunilorîncredinţate;25 H.G.R. nr. 548 din 21 mai 2008 privind aprobarea Strategiei naţionale de comunicare şi informare publică pentrusituaţii de urgenţă.26 Tran., V., Stănciugelu, I. (2003), p. 209.27 Larkin, J., Regester, M. (2003), p. 143.34