BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

– distribuirea de pliante cu instrucţiuni privind măsurile de urgenţă şi protecţie.2) mediate:– declaraţia de presă;– comunicatul de presă;– conferinţă de presă atunci când un eveniment deosebit o impune;– briefinguri ori de câte ori este necesar;– difuzarea de mape de presă.Modalităţi de comunicare cu mass-mediaA nu discuta cu presa poate crea impresia că situaţia nu este controlată şi poate face ca ceidesemnaţi cu gestionarea urgenţei să pară insensibili şi nepăsători. ,,Reporterii sunt instruiţi pentru afi sceptici. Întrebările pe care le pun sunt legitime şi este responsabilitatea echipei de comunicare acrizei şi a purtătorul de cuvânt desemnat pentru a fi demni de încredere şi consecvenţi în a răspundeacestora. De reamintit că, nu mass-media este audienţa reală, ci publicul.” 49 O conlucrare activă cumass-media dă posibilitatea: de a fi proactiv şi un reactiv; de a avea relativ sub control mesajul; de acorecta informaţia greşită.Tehnici şi strategii de comunicare folosite – conferinţa de presăO conferinţă de presă este o oportunitate cât şi un risc. 50 Organizată în funcţie de interesularătat, trebuie să fie ţinută la o oră convenabilă, se vor aduce la cunoştinţă data, locul, ora şi un scurtconţinut în care este precizată agenda conferinţei de presă.Dosarele de presă sunt întocmite într-un format accesibil fiecărui tip de media (scrisă, radiosau televiziune). Se moderează sesiunea de întrebări şi răspunsuri astfel încât întrebarea să fieadresată celui mai îndreptăţit să răspundă şi conferinţa se încheie în timpul anunţat. Practic mesajeleunei conferinţe sau briefing de presă în situaţii de criză sunt trei la număr şi sunt foarte simple: ce s-a întâmplat, ce face organizaţia pentru a remedia şi ce simte conducerea organizaţiei în legătură cucele petrecute. Ordinea cea mai indicată de a aborda problemele este: oamenii; mediul; proprietatea;banii. 51 3.3 Comunicarea posturgenţăÎn faza posturgenţă trebuie completat un plan de măsuri care trebui să aibă în vedere:– prevenirea unui al doilea dezastru;– readucerea vieţii la normal;– asigurarea unor servicii medicale şi sociale de urgenţă;– reglementarea acordării de despăgubiri şi compensaţii;– reconstrucţia clădirilor şi drumurilor afectate.Principalele obiective ale comunicării posturgenţă sunt:– prezentarea strategiei urmărite înainte, în timpul şi după situaţia de urgenţă;– managementul consecinţelor;– concluziile trase, lecţiile învăţate şi cum vor fi avute în vedere pentru îmbunătăţireaactivităţilor viitoare.Perioada posturgenţă poate fi împărţită în trei faze principale:1) faza imediat de după dezastru (comunicarea trebuie să cuprindă răspunsul la întrebăriledespre politica urmată de management şi să ofere informaţii asupra consecinţelor urgenţei);2) faza de recuperare şi reconstrucţie (informaţia furnizată trebuie să se axeze peproblematica compensaţiilor, îngrijirea medicală şi socială şi reconstrucţie);49 Boisvert, P., Moore, R. (2003), p. 31.50 Crisis Communications Handbook, Stockholm, Sweden, Swedish Emergency Management Agency (SEMA), 2008,p. 51.51 Dan, Mircea (2008), pp. 71-72.50