BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

• valorile organizaţiei;• proceduri organizaţionale;• rolul voluntarilor în cadrul organizaţiei.Aceste componente ale orientării organizaţionale pot fi prezentate voluntarilor de cătremanagementul organizaţiei sau experţi din cadrul acesteia. Procedurile operaţionale şi alte politiciale organizaţiei pot fi discutate cu voluntarii pentru a fi eliminate incertitudini despre ce esteimportant şi de ce şi pentru a permite voluntarilor să înţeleagă mecanismele din interiorulorganizaţiei.Orientarea specifică postului trebuie să includă:• responsabilităţile specifice postului;• supervizorul nemijlocit al voluntarilor şi specificaţii referitoare la planificare, program,orar, raportare, evidenţă;• autoritate şi responsabilitate (care voluntari pot lucra fără şi care cu îndrumări explicite);• rolul altor membri în cadrul echipelor;• resurse disponibile pentru post;Orientarea pe post se poate realiza cu cel mai mare succes prin mentor, unu la unu. Mentorulpoate fi chiar un voluntar cu experienţă.Antrenarea, spre deosebire de orientare, implică mult mai mult decât transmiterea deinformaţii căte voluntari. Prin antrenament, voluntarii învaţă sau îşi îmbunătăţesc deprinderispecifice postului şi activităţii în cadrul organizaţiei. Ca şi orientarea, antrenarea voluntarilor poatefi generală sau specifică. Antrenamentul general are ca scop dobândirea de abilităţi comunemajorităţii posturilor:• abilităţi de comunicare;• abilităţi interpersonale;• abilităţi de lucru în echipă;• rezolvarea problemelor şi elaborarea deciziilor;• managementul stresului;• îndrumare şi supervizare.Antrenamentul specific postului asigură însuşirea deprinderilor particulare necesare pentrufiecare dintre poziţiile ocupate de voluntari. Acestea implică, în majoritate, cunoştinţe tehnice legatede utilizarea unor echipamente şi facilităţi sau proceduri operaţionale şi de comunicare.Antrenamentul voluntarilor este o activitate cu caracter permanent. Planificareaantrenamentului ocupă un loc important în cadrul planificării activităţilor organizaţiei şi serealizează, de regulă, pe termen mediu şi lung. De asemenea, evidenţa activităţilor de antrenamentbine ţinută poate asigura eficienţa întregului proces de pregătire.6. Supervizarea şi evaluarea voluntarilorPrincipiile de bază aplicate la nivelul organizaţiei şi pentru personalul acesteia în domeniulsupervizării, se pot aplica şi în cazul voluntarilor. O bună activitate de supervizare asigură ocontinuitate şi eficienţă din partea voluntarilor în activităţile corespunzătoare posturilor ocupate.Un bun supervizor:• transmite eficient responsabilităţi şi autoritate;• stabileşte niveluri de performanţă;• acţionează ca un antrenor şi lider de echipă;• comunică eficient ideile;• ştie să asculte şi este receptiv la informaţia transmisă de ceilalţi;• asistă personalul în îmbunătăţirea abilităţilor;• furnizează un feedback constructiv şi întreprinde acţiuni de corecţie când este necesar;• recunoaşte contribuţia şi meritele voluntarilor.Recunoaşterea meritelor voluntarilor este o componentă critică a procesului de supervizare,datorită faptului că poate menţine interesul voluntarilor pentru activitatea pe care o desfăşoară şiimplicit asigură continuitatea pe posturile ocupate. O bună supervizare şi în particular orecunoaştere corectă poate contribui la atenuarea nemulţumirilor pe care voluntarii le au în raport cu85