BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

comunităţi. Tot la nivel de mass-media mai sunt vehiculate şi ştiri necontrolate cu valoare dezvonuri inconştiente. Efectele nu pot fi decât negative şi în aceste situaţii.Cele mai multe dintre zvonurile care trec pe lângă organizaţie nu sunt nimic mai mult decâtpălăvrăgeală inofensivă şi dispar rapid. Dar altele persistă, de multe ori, pentru că ele conţin unnucleu de adevăr – un alt semn de avertizare că ceva rău se întâmplă. 40 În cazul unor inundaţiidramatice, zvonurile pot anunţa o cifră mai mare a persoanelor decedate faţă de cea oficialămergând pe ideea că ,,nu era de dorit să se afle amploarea catastrofei’’.Pentru public, cuvântul zvon evocă un fenomen misterios, aproape magic. Se pare că efectullor asupra oamenilor e asemănător cu cel al hipnozei: fascinează, subjugă, înflăcărează. 41 Înnumeroase situaţii, zvonul o ia înaintea mediilor de informare. Canalele de transmitere a zvonurilorsunt reprezentate prin fenomenul cunoscut sub numele de ,,radio-şanţ”, afirmaţie făcută de McQuail,conform căreia existenţa fenomenului radio-şanţ reflectă inadecvarea canalelor formale la nevoilede comunicare ale membrilor unei organizaţii. 42 Nu lipsa canalelor formale adecvate determinăapariţia canalelor informale, ci dorinţa firească a oamenilor de a-şi construi propriile căi decomunicare apropiate de felul lor de a fi şi care le conferă o uşurinţă şi un confort ridicat înschimbul de informaţii (mai mult sau mai puţin reale) cu ceilalţi participanţi la procesul decomunicare. În realitate, ineficienţa canalelor formale de comunicare determină apariţia şi utilizareaacestor canale non-formale.În situaţiile de urgenţă zvonurile pot apărea dacă sunt întrunite următoarele condiţii:– lipsa unor informaţii autentice sau oficiale;– existenţa unor informaţii, dar incomplete;– opinia publică manifestă nemulţumire, anxietate, frustrare, panică sau frică;– informaţia difuzată este incosecventă;– nu sunt întâmpinate aşteptările publicului;– deciziile se prelungesc prea mult;– persoanele au impresia că sistemul în care se află este discreţionar;– fluxul de informaţii are elemente prost legate;– existenţa de antagonisme personale, conflicte organizaţionale sau politice.Pentru a combate şi limita efectele negative ale zvonurilor cu care se confruntămanagementul situaţiei de urgenţă este necesar:– să se analizeze scopul şi seriozitatea impactului zvonului înainte de a se angaja oriceacţiune corectivă;– să se discute cu persoanele afectate; să se analizeze cauzele şi motivele specifice, surselezvonului;– să se difuzeze imediat şi masiv informaţia autentică privind subiectul zvonurilor şi să selanseze contrazvonuri cu ajutorul personalului şi al persoanelor de încredere;– să se apeleze la poziţiile-cheie ale unor formatori de opinie pentru a discuta şi clarificasituaţia;– să se evite referirea la zvonul iniţial atunci când se difuzează adevărul (referirea poateîntări zvonul primar);– cea mai bună modalitate de a combate zvonurile constă în a hrăni nevoia naturală aoamenilor cu informaţie promptă şi corectă.Planul de comunicareÎn opinia lui Regester Michael şi Larkin Judy planificarea pentru gestionarea situaţiilor decriză poate fi rezumată astfel:– catalogarea potenţialelor situaţii de criză;– elaborarea politicilor de prevenire a lor;– formularea de strategii şi tactici pentru fiecare potenţială criză;– identificarea celor care vor fi afectaţi de aceasta;40 Luecke, R., Barton, L., Barton, L. (2004), p. 56.41 Jean-Noel, Kapferer (1993), p. 25.42 Denis, McQuail (1999), p. 117.44