BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

Potrivit lui Melançon, specialistul în relaţii publice stinge constant „focul” fără să-şi punăniciodată sau aproape niciodată întrebări despre sursa sau cauza incendiului sau despre eficienţa gestuluisău. După ce focul a fost potolit, sună o altă alarmă şi totul reîncepe. Abia are timp, ca pompieriiprofesionişti, să-şi pună în ordine şi să-şi repare echipamentul între două evenimente. Ca şi pompierul,specialistul în relaţii publice are puţin răgaz la dispoziţie pentru prevenirea evenimentelor nedorite,pentru supravegherea piromanilor, pentru planificarea activităţii în caz de incendii. 2Una din cele mai importante funcţii ale relaţiilor publice este comunicarea în situaţii decriză. Practicienii de relaţii publice sunt din ce în ce mai implicaţi atunci când e vorba despre unaccident sau dezastru natural care afectează organizaţia sau comunitatea.Aproape în orice domeniu al activităţii umane există preocupări privind disfuncţionalităţilecare pot să apară în interiorul lui şi, de aceea, se studiază cauzele, modul de apariţie şi manifestare aacestora, consecinţele lor. Crizele sunt astfel de disfuncţionalităţi. Ele au implicaţii majore în viaţaşi activitatea oamenilor, cu consecinţe şi urmări aproape întotdeauna nedorite. 3Evenimentele care se produc, cu deosebire cele naturale, pot fi folosite de organizaţie pentrua-şi evidenţia punctele tari, calitatea produselor sau serviciilor. Catastrofele pot fi transformate înoportunităţi pentru demonstrarea forţei şi posibilităţilor de reacţie ale organizaţiilor. Rolulevenimentelor este să atragă spre legitimitate, autoritate, eficienţă şi credibilitate, spre o adeziunemajoră care priveşte comunitatea în ansamblu şi pe fiecare individ în parte. Este necesară obţinereaunui vot de încredere conştient şi liber din partea comunităţii.În România, abordarea crizelor naţionale de natură civilă, şi în primul rând a crizelor cauzatede dezastrele, este de dată relativ recentă. Cadrul legal a fost iniţiat şi implementat prinoperaţionalizarea structurii şi mecanismelor manageriale specifice: sistemul naţional pentrumanagementul situaţiilor de urgenţă. 4Structura creată implică responsabilităţi din partea cetăţenilor, comunităţilor locale,operatorilor economici şi autorităţilor administraţiei publice şi este gestionată de toate componenteleSistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, potrivit funcţiilor de sprijin stabiliteîn competenţă, fiind coordonată, la nivel naţional, de către Ministerul Administraţiei şi Internelorprin Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă.Ordonanţa de Urgenţă nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilorde Urgenţă, defineşte, astfel:Situaţia de urgenţă – un eveniment excepţional, cu caracter nonmilitar, care prin amploare şiintensitate ameninţă viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturaleimportante, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri şi acţiuniurgente, alocarea de resurse suplimentare şi managementul unitar al forţelor şi mijloacelor implicate.Managementul situaţiilor de urgenţă – reprezintă un ansamblu integrat al activităţilordesfăşurate, al procedurilor utilizate de factorii de decizie, cu instituţiile şi serviciile publice abilitatepentru identificarea şi monitorizarea surselor de risc, evaluarea informaţiilor şi analiza situaţiei,elaborarea de prognoze, stabilirea variantelor de acţiune şi implementarea acestora în scopulrestabilirii situaţiei de normalitate.Gestionarea situaţiilor de urgenţă – identificarea, înregistrarea şi evaluarea tipurilor de riscşi a factorilor determinanţi ai acestora, înştiinţarea factorilor interesaţi, avertizarea populaţiei,limitarea, înlăturarea sau contracararea factorilor de risc, precum şi a efectelor negative şi aimpactului produs de evenimentele excepţionale respective.Monitorizarea situaţiei de urgenţă – proces de supraveghere necesar evaluării sistematice adinamicii parametrilor situaţiei create, cunoaşterii tipului, amplorii şi intensităţii evenimentului,evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale acestuia, precum şi a modului de îndeplinire a măsurilor dispusepentru gestionarea situaţiei de urgenţă.2 Bernard, Dagenais (2003), p. 319.3 Chiciudean, I., Ţoneş, V. (2008), p. 31.4 O.U.G. nr. 21 din 15 aprilie 2004 privind Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă.26