BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

Apariţia neaşteptată a unui eveniment major, de regulă surprinzător, într-un momentnefavorabil, cerinţa expresă ca gestionarea acestui eveniment să se facă centralizat, impune existenţaunei echipe, pregătită din timp, antrenată, care să fie capabilă să preia conducerea forţelor şimijloacelor de intervenţie. În această ecuaţie complexă, rolul comunicării şi informării în relaţiadintre structura de gestionare şi publicul larg este crucial.Comunicarea cu publicul larg este intermediată în majoritatea cazurilor de către mass-media,iar probleme ca răspândirea zvonurilor, a ştirilor false, stăpânirea panicii sunt strâns legate de modulcum autorităţile reuşesc să se facă înţelese de către public şi de reacţia acestuia la cerinţelestructurilor de management.Lucrarea elaborată, având ca temă „Comunicarea în managementul situaţiilor de urgenţăgenerate de inundaţii”, are ca obiectiv principal prezentarea modalităţilor corecte de comunicareimpuse de situaţiile de urgenţă. Anumite evenimente pot fi anticipate şi prevenite, altele, din contră,nici măcar nu pot fi bănuite şi de obicei, se produc brusc. Pentru a prezenta abordările teoreticeprivind crearea sistemului noţional şi a legislaţiei în vigoare am considerat necesar să introduccapitolul 1, „Considerente teoretice”.Procesul decizional eficient, presupune obligatoriu comunicarea, condiţie şi componentăesenţială a managementului situaţiilor de urgenţă generate de dezastre, fără de care articulareacoerentă a sistemului de răspuns, direcţionarea şi coordonarea acestuia nu ar fi posibilă. Obiectivele,principiile şi factorii care influenţează comunicarea constituie un ansamblu de elemente importantecare sunt incluse în capitolul 2, „Comunicarea în situaţii de urgenţă”.Gestionarea unei situaţii de urgenţă nu se poate improviza, dimpotrivă, ea se întemeiază peevaluarea corectă a circumstanţelor şi pe stăpânirea unor procedee adecvate de răspuns, pregătite şichiar experimentate cu mult timp înainte de apariţia situaţiei de urgenţă. Numai o bună comunicareîn timpul urgenţei şi post-urgenţă poate să atenueze şi chiar să împiedice reacţiile negative alepublicului. Toate aceste strategii se regăsesc în cel de-al treilea capitol, „Gestionarea comunicăriiîn situaţii de urgenţă”.,,Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete”, spunea Napoleon Bonaparte.Lipsa de interes sau întârzierea publicării unor ştiri îi vor determina pe jurnalişti să facă apel la altesurse, de obicei mai puţin informate, sau să se pronunţe deschis împotriva organizaţiei. Din aceastăcauză structura de relaţii publice implicată în gestionarea comunicării trebuie să ştie să câştigeîncrederea jurnaliştilor printr-un comportament profesionist şi să-i sprijine în activitatea dedocumentare, devenind prin aceasta un factor de limitare a efectelor negative ale urgenţei. Astfel,ultimul capitol, „Analiza comunicării pe timpul inundaţiilor produse în judeţul Suceava – iulie2008”, îşi propune să cerceteze modul în care s-a desfăşurat comunicarea cu publicul-ţintă şimass-media într-o situaţie de urgenţă generată de inundaţii.Capitolele prezentate se întrepătrund, existând între ele o legătură cauzală. Fiecare situaţie deurgenţă are specificitatea ei, fie ca este vorba de o inundaţie, un incendiu sau o explozie: depinde denoi, de puterea şi capabilităţile noastre să depăşim aceste momente, să tragem învăţămintelenecesare şi să le transformăm în oportunităţi.1. CONSIDERENTE TEORETICE1.1 Aspecte generaleComunicarea în situaţii de criză este cea mai provocatoare şi fascinantă practică în domeniu.Informaţia lipseşte sau este săracă şi nu este timp suficient pentru cercetare şi culegere de date. Estegreu de stabilit în situaţii de criză ce opţiune reprezintă o alegere bună sau greşită. Un curs stabilit alacţiunii deschide o serie de probleme, iar un alt curs va deschide un altul. Importantă pentrurezolvarea crizelor este decizia rapidă şi comunicarea eficientă şi eficace. 11 Tran, V., Stănciugelu, I. (2003), p. 233.25