BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

SERVICIILE DE URGENŢĂ – SUBSECTORAL INFRASTRUCTURII CRITICE NAŢIONALEComisar-şef dr. Radu ANDRICIUCInstitutul de Studii pentru Ordine PublicăImplementarea de către România, din postura sa de membră a UE, a Directivei 2008/114/CEa Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea şi desemnarea infrastructurilor criticeeuropene şi evaluarea necesităţii de îmbunătăţire a protecţiei acestora s-a înscris în demersul firescal apartenenţei acesteia la o confederaţie de state care îşi propune, cu toate derapajele actuale,asigurarea bunăstării sociale a membrilor săi.De altfel, în contextul actual, generat de formele complexe şi contradictorii ce caracterizeazăfenomenul globalizării, au apărut abordări care, analizând varietatea şi dinamica proceselor pe carele parcurge lumea contemporană, au lărgit considerabil limitele ce conturează conţinutul noţiunii deinfrastructură 1 .Din această cauză apreciem că procesul de redefinire a conceptului de infrastructură estedeparte de a se încheia datorită, în principal, interacţiunii mai multor factori care determină odiversitate de abordări de natură militară, economică, academică, informatică sau socială.Iar apariţia noii paradigme – infrastructură critică – nu face decât să materializeze în planpractic considerentele expuse anterior.În acest context considerăm că este util a reaminti că, în esenţa sa, infrastructura criticăreprezintă „entităţile fizice sau virtuale a căror avariere sau distrugere afectează în modsemnificativ funcţionarea normală a statului sau a unei comunităţi”.Prin această definiţie considerăm că se reuşeşte includerea tuturor perspectivelor majore deabordare a conceptului (economic, militar, social, informatic) şi, în acelaşi timp, prin folosireasintagmei „entităţi fizice şi virtuale”, se oferă şi gradul de flexibilitate necesar adaptării definiţiei laorice evoluţii viitoare posibile.Una din constatările interesante rezultate din studiul comparativ al sectoarelor infrastructuriicritice în viziunea diferitelor state sau organizaţii internaţionale – SUA, UE, Canada, Germania etc.– este că domeniul „servicii de urgenţă” reprezintă o constantă a tuturor acestor abordări la nivelnaţional sau regional, constantă care este considerată vitală pentru asigurarea siguranţei şi sănătăţiipopulaţiei.Această situaţie justifică, pe lângă alte argumente, prezenţa subsectorului 7.2. „Serviciile deurgenţă” din sectorul „Administraţie”, având M.A.I. ca autoritate publică responsabilă, conformprevederilor O.U.G. nr. 98 din 03 noiembrie 2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţiainfrastructurilor critice.Prevederile art. 3 aliniatul f al ordonanţei, conform căruia „proprietari/operatori/administratori de ICN/ICE sunt acele entităţi responsabile cu investiţiile într-un element, sistem saucomponentă a acestuia, desemnat ca ICN sau ICE, conform prezentei ordonanţe de urgenţă, şi/saucu operarea/administrarea curentă a acestora”, au determinat pregătirea, în cadrul unui curs deiniţiere, a circa 20 ofiţeri din structurile I.G.S.U., pe parcursul anului 2011.Astfel, dispunem de o resursă umană minimă, la nivel I.G.S.U., necesară pentru realizareapaşilor următori de implementare a ordonanţei.Trecând peste caracterul redundant al unor informaţii – de exemplu, era mai simplămenţionarea analizei de risc ca metodă de constatare a faptului dacă un element al infrastructurii1 John Naisbitt – Magatendinţe, Editura Politică, Bucureşti 1989, p. 315.90