BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

– categoriile de informaţii care nu sunt destinate publicităţii; materialele şi documenteledifuzate înainte, în timpul şi după situaţia de urgenţă.2) estimarea pierderilor şi planul de realizare a unei secţiuni de documentare:– programul de acţiune: cine, ce şi unde; hărţile zonelor afectate; procedura standard derăspunsuri rapide, conferinţe de presă şi prezentări scurte;3) jurnalul cu informaţiile difuzate (cui şi când); rapoarte regulate ce ajută la controlareafluxului normal de informaţii pe măsură ce aceste informaţii devin disponibile, precum şi lacontrolarea zvonurilor false; elemente suplimentare pentru relaţia cu mass-media;4) canalele de televiziune au nevoie de materiale video şi/sau reportaje/transmisiuni în direct.Este util ca punctul de vedere al structurii de management al situaţiei de urgenţă şi eforturilepozitive pe care aceasta le face să fie prezentate prin furnizarea către mass-media a unor declaraţiidin partea purtătorilor de mesaj, însoţite de un set de imagini adecvate.d) Identificarea diferitelor categorii de publicCategoriile de public cărora le sunt destinate mesajele sunt:– victimele şi rudele acestora;– locuitorii din zona afectată de situaţia de urgenţă;– cetăţenii din zonele potenţiale de risc;– opinia publică şi mass-media locală, naţională şi internaţională;– autorităţile implicate în managementul situaţiilor de urgenţă: instituţiile cu funcţii desprijin, instituţii guvernamentale, agenţii locale sau naţionale, spitale;– categoriile speciale ale publicului-ţintă: organizaţii economice, societăţi de asigurări,organizaţii umanitare internaţionale, organizaţii neguvernamentale, membrii structurilor demanagement al situaţiei de urgenţă şi membrii echipelor de intervenţie.e) Stabilirea strategiilor şi tacticilor de comunicareStrategia de urmat trebuie să întrunească următoarele calităţi:1) să atingă categoriile de public-ţintă alese;2) să răspundă cel mai bine obiectivelor fixate;3) să fie în concordanţă cu resursele de timp, umane şi financiare;4) să fie compatibilă cu stilul de conducere şi comunicare al echipei de management alsituaţiei de urgenţă.Pentru stabilirea tacticilor trebuie precizate următoarele detalii: descriere pe scurt, termenede realizare, cerinţe speciale (utilizarea unor echipamente aparte, închirierea unor spaţiisuplimentare, invitarea unor personalităţi), structura sau persoana care răspunde de respectivaacţiune.Strategii care se pot utiliza în campania de comunicare necesară pentru gestionarea uneisituaţii de urgenţă sunt:– activităţi de diseminare a informaţiei (distribuirea de mesaje care prezintă punctul devedere al echipei de management al urgenţei asupra situaţiei);– organizare de evenimente (transmiterea de mesaje prin evenimente neplanificate,evenimente puse în scenă pentru mediatizare, acţiuni civice);– activităţi organizaţionale (promovarea organizaţiei, poziţionarea ei în rândul opinieipublice şi creşterea credibilităţii). Organizarea acestor acţiuni este recomandată în etapa deprevenire şi în etapa posturgenţă.f) Construcţia mesajelor,,Pentru fiecare categorie de public trebuie construit un mesaj specific, în funcţie de intereseşi gradul de implicare a acestora în viaţa organizaţiei. Se elaborează şi o declaraţie comună, în carese precizează natura crizei, datele de bază despre aceasta, măsurile luate de organizaţie pentrustoparea sau limitarea crizei, pierderile, victimele sau persoanele afectate, impactul asupra mediuluisau a altor organizaţii.” 4545 Arlette, Bouzon (2006), p. 14.46