BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

– pregătire – procesul de pregătire a sistemului de protecţie civilă în vederea limităriiefectelor dezastrelor potenţiale;– înştiinţare-alarmare – procesul de înştiinţare şi alarmare a populaţiei despre iminenţa şi/sauproducerea unui dezastru;Faza postdezastru cuprinde următoarele etape:– intervenţie (situaţia de urgenţă civilă) – managementul acţiunilor de limitare a efectelorgenerate de dezastru;– reabilitare – procesul de refacere a facilităţilor economice sociale vitale pentrusupravieţuirea populaţiei.În funcţie de caracteristicile fiecărei crize unele dintre etape pot fi absente, iar importanţa şidurata, fiecăreia dintre acestea, poate varia foarte mult de la un tip de criză la altul. 18Indiferent de modul în care situaţia de urgenţă este definită, ea reprezintă, în opiniepersonală, un cumul nefericit al tuturor factorilor care concură în diverse proporţii la modificarea,degradarea cursului evolutiv normal al vieţii şi sănătăţii comunităţilor umane pe locurile pe care s-au statornicit în timp de mai multe veacuri.Nu putem proceda la cuantificarea situaţiilor de urgenţă înainte definirii elementelorcomponente: hazard, vulnerabilitate şi risc.Experienţa acumulată în timp, fie chiar numai la nivelul ţării noastre, în ceea ce priveşteproducerea dezastrelor de orice fel, a determinat înregistrarea unei mari varietăţi posibile a moduluide declanşare şi dezvoltare a unor evenimente singulare sau a unor lanţuri de evenimente care aucaracter de dezastru.Rezultatele înregistrate de eforturile depuse pentru cercetarea cunoaşterii mecanismelorproducerii şi manifestărilor dezastrelor a impus definirea noţiunilor de dezastru, risc, vulnerabilitateşi hazard:Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă, defineşte dezastrul astfel:– evenimentul datorat declanşării unor tipuri de riscuri, din cauze naturale sau provocate deom, generator de pierderi umane, materiale sau de modificări ale mediului şi care, prin amploare,intensitate şi consecinţe, atinge ori depăşeşte nivelurile specifice de gravitate, stabilite prinregulamente privind gestionarea situaţiilor de urgenţă, aprobate potrivit legii. 19De asemenea, prin dezastre înţelegem:– fenomene naturale distructive de origine geologică sau meteorologică, ori îmbolnăvireaunui număr mare de persoane sau animale, produse în mod brusc, ca fenomene de masă.În această categorie sunt cuprinse: cutremurele, alunecările şi prăbuşirile de teren,inundaţiile şi fenomenele meteorologice periculoase, epidemiile şi epizootiile;– evenimente cu urmări deosebit de grave, asupra mediului înconjurător, provocate deaccidente.În această categorie sunt cuprinse: accidentele chimice, biologice, nucleare, din subteran,avarii la construcţiile hidrotehnice sau conducte magistrale, incendiile de masă şi exploziile,accidentele majore la utilaje şi instalaţii tehnologice periculoase, căderile de obiecte cosmice,accidente majore şi avarii mari la reţelele de instalaţii şi telecomunicaţii.Conform terminologiei adoptate de OCHA/ONU, prin dezastru (similar catastrofă) seînţelege: o degradare serioasă a societăţii care creează pierderi majore umane, materiale saumodificări majore ale mediului, care depăşesc capacitatea de răspuns a societăţii (comunităţii)afectate utilizând mijloace proprii şi defineşte formula de definire a termenului de dezastru astfel:Dezastru = Vulnerabilitate x Hazard.Pe de altă parte, catastrofa naturală reprezintă un dezastru produs din cauze naturale.Dezastrul mai poate fi privit şi ca un tip particular de situaţie de urgenţă. El reprezintă unpunct culminant (o perioadă de timp în care manifestările negative sunt de mare intensitate) şi unanumit nivel al situaţiei de urgenţă. În timp ce un dezastru este limitat la o anumită perioadă de timp18 Şerban, Manuel (2010), pp. 52-53.19 Legea nr. 481/2004 privind protecţia civilă.30