BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

CONCLUZIIPrin prezenta lucrare s-a dorit accentuarea faptului cǎ o pregătire minuţioasǎ, binecoordonatǎ şi concentrată a comunicării pe timpul inundaţiilor poate conduce la evitarea pierderiide vieţi omeneşti şi bunuri materiale. Odată cu apariţia primelor semne de inundaţii, cererea deinformaţie a crescut brusc din partea mass-media. Volumul informaţional a fost destul de amplu şi anecesitat timp pentru verificarea acestora.Rolul comunicării directe cu populaţia a crescut odată cu amplificarea evenimentelornegative în zonele afectate. Mesajul a fost clar, eficient populaţiei, fără a se încărca emoţional saupsihologic. A crescut posibilitatea de distorsionare a mesajelor prin canalele de comunicaremediatică prin realizarea unor ştiri cât mai senzaţionale încât putea intervenii pericolul panicăriipopulaţiei afectate. De aceea a crescut importanţa comunicării directe de la locul intervenţiei pentrua se prezenta realitatea.Am încercat de asemenea sǎ scot în evidenţǎ cǎ toate etapele care conduc la atingereascopului mai sus menţionat începând de la planificarea, organizarea şi desfǎşurarea gestionăriicomunicării cu publicurile-ţintă şi mass-media, înainte, pe timpul şi postdezastru sunt importante şitrebuie efectuate cu aceeaşi minuţiozitate şi rigurozitate. Acţiunile I.S.U. ,,Bucovina” Suceava petimpul inundaţiilor produse s-au desfăşurat în condiţii nefavorabile, din cauza timpului extrem descurt avut la dispoziţie, numărului mare de localnici necesar a fi evacuaţi concomitent cudesfăşurarea celorlalte tipuri de misiuni specifice, fără a se diminua capacitatea de intervenţie învederea îndeplinirii acestora, menţionând faptul că acţiunile din zona cursurilor de apă s-audesfăşurat în limitele cerinţelor de siguranţă, datorită curenţilor puternici formaţi de viituri.În îndeplinirea atribuţiilor conferite de lege, inspectoratul general s-a confruntat şi cuunele disfuncţionalităţi, cum ar fi comunicarea deficitară în cadrul Sistemului Naţional deManagement al Situaţiilor de Urgenţă. Acest neajuns este o consecinţă a lipsei mijloacelor tehnicecorespunzătoare, dar şi a unor proceduri care să asigure un flux informaţional în volum complet, decalitate şi neredundant.Purtaţi de valul concurenţei şi al goanei după audienţe, mulţi jurnalişti au uitat de regulileelementare ale activităţii jurnalistice şi au oferit o imagine deformată a situaţiei de urgenţă, înanumite cazuri, care s-a fixat în acest chip în opinia publică. În felul acesta, mass-media a acţionatca un actor al crizei, nu ca un martor şi ca o instanţă de informare neutră, favorizând perspectivaasupra faptelor promovată de unul dintre actorii crizei şi obligând pe ceilalţi actori, care au fostblamaţi (nu o dată în mod nedrept) de presă, să adopte strategii de comunicare de tip defensiv.Toate aceste date ne arată că jurnaliştii joacă un rol activ în stabilirea traseelor de evoluţieale unei situaţii de urgenţă şi că gestiunea optimă a sa depinde de eficienţa activităţii specialiştilordin relaţii publice; la rândul ei, aceasta nu depinde numai de competenţa lor, ci şi de modul în carese realizează colaborarea dintre relaţionişti şi jurnalişti, de imaginea pe care fiecare breaslă o aredespre cealaltă şi de atitudinea pe care reprezentanţii celor două categorii profesionale o adoptă înrelaţiile de cooperare, confruntare şi negociere specifice comunicării cu presa în situaţii deurgenţă.63