BULETINUL POMPIERILOR Nr. 1/2012 - IGSU

În cadrul primei şedinţe, comitetul pentru situaţii de urgenţă numeşte un purtător de cuvântşi un înlocuitor al acestuia. Purtătorul de cuvânt trebuie ales luându-se în considerare o serie defactori, cum ar fi eficienţa dovedită până atunci, gradul de familiarizare cu tipul de informaţie caretrebuie furnizată în asemenea situaţii, experienţa în comunicarea cu mass-media, carismă, instruireasau experienţa anterioară în domeniul situaţiilor de urgenţă.Purtătorul de cuvânt este subordonat preşedintelui comitetului pentru situaţii de urgenţă.Acesta face parte din echipa de comunicare, colaborând permanent cu ofiţerul de informarepublică, fiind direct responsabil de conţinutul şi calitatea informaţiilor făcute publice.Persoana desemnată să aibă acest rol are misiunea de a gestiona consistenţa şi acurateţeamesajelor pe care organizaţia le transmite către publicul ei. El trebuie să fie un bun comunicator atâtîn interiorul organizaţiei şi al echipei cu care lucrează, cât şi în relaţiile cu jurnaliştii (ceea ceînseamnă capacitatea de a asculta şi de a răspunde în mod adecvat). 37 Purtătorii de cuvânt de lastructurile locale de management al urgenţelor au obligaţia de a-şi corela mesajele şi informaţiiledestinate informării publice cu purtătorul de cuvânt de la structura centrală: responsabilitatea pentrurealizarea mesajelor unitare şi compatibile revine purtătorului de cuvânt de la structura centrală.Purtătorul de cuvânt trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:– să aibă experienţă şi abilităţi de comunicare, astfel încât să fie respectat de membriicomitetului pentru situaţii de urgenţă;– încredere din partea membrilor structurii de management al urgenţei;– credibilitate în raporturile cu jurnaliştii;– capacitate de a stăpâni situaţiile dificile în relaţia cu mass media;– capacitatea de a aborda pozitiv situaţiile complexe;– să fie sincer, onest, transparent, amabil, inteligent, spontan şi spiritual.Odată stabilite aceste persoane, toţi membrii comitetului pentru situaţii de urgenţă şi aiinstituţiilor implicate trebuie să respecte recomandările purtătorului de cuvânt în ceea ce priveştecomunicarea publică în situaţii de urgenţă. Acesta nu va fi contrazis în faţa presei.Purtătorul de cuvânt are următoarele atribuţii:– prezintă punctul de vedere oficial al structurii de management al urgenţelor şi conduceconferinţele şi briefingurile de presă ale şefului structurii de management al urgenţei sau aleînlocuitorului acestuia;– îl însoţeşte pe şeful structurii de management al urgenţei la toate activităţile importante,inclusiv la şedinţele de planificare/coordonare şi la vizitele în teren;– colaborează cu Centrul de comunicare şi informare publică pentru realizarea acţiuniloriniţiate în scopul mediatizării deciziilor luate de structurile abilitate ale statului;– sprijină Centrul de comunicare şi informare publică cu datele necesare realizăriidocumentelor pentru jurnalişti;– elaborează materialele solicitate expres de către şeful structurii de management alurgenţei: răspunsuri la întrebările puse de mass-media, alocuţiuni, puncte de vedere etc.;– redactează comunicatele de presă referitoare la activitatea şi deciziile structurii demanagement al urgenţei şi susţine, cu aprobarea şefului structurii de management al urgenţei,conferinţe şi briefing-uri de presă; redactează şi difuzează dezminţiri, rectificări, drepturi la replică;cooperează cu purtătorii de cuvânt de la celelalte structuri de management al urgenţei. 383. GESTIONAREA COMUNICĂRII ÎN SITUAŢII DE URGENŢĂ3.1 Pregătirea pentru gestionarea comunicării în situaţiile de urgenţăDeşi dezastrele sunt evenimente absolut aleatorii, marea lor majoritate având o manifestarerapidă, managementul acestora este o practică socială permanentă, activităţile managerialedesfăşurate putând fi grupate, după natura lor şi obiectivele urmărite, într-un ciclu care cuprinde37 Cristina, Coman (2001), p. 73.38 Aurel, Udor (2010), pp. 20-21.42