Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

142
3.4. Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor
ecosistemice
Evaluarea ecosistemelor astfel încât să fie monitorizată continuu capacitatea lor
productivă, pentru a le conferi posibilitatea de a furniza servicii ecosistemice specifice
pe termen nedeterminat, reprezintă o necesitate absolută a modelului de dezvoltare
economică bazată pe principiile economiei verzi.
Este necesară evaluarea stării ecosistemelor și a gradului de îndepărtare de starea de
referință stabilită ca moment optim în evolutia spațio-temporală a unui ecosistem de
a conferi servicii ecosistemice la un nivel optim. În acest sens gradul de îndepartare
în sens negativ al stării ecosistemelor prin indicatorii specifici structurali și funcționali
permite evidențierea gradului de degradare.
Evaluarea stării ecosistemului după metoda semaforului va permite caracterizarea
acestuia în functie de tendința de evoluție a indicatorilor specifici de evaluare astfel
încât tendința acestora să evidențieze starea ecosistemului reflectată de menținerea
sau reducerea capacității productive a ecosistemelor.
Conform conceptelor ecologiei sistemice aplicate structurilor de date dezvoltate prin
proiectul N4D a fost elaborart un modul de analiză integrat la nivel RO-MAES-DSS astfel
încât acesta permite evaluarea atât a stării ecosistemului, reflectată ca și capacitate
productivă, cât și evidențierea căilor de degradare a ecosistemului reflectată atât din
punct de vedere structural cât și/sau funcțional.
3.5. Rezultatele evaluării
Rezultatele evaluării demonstrază ca România are un potențial semnificativ în ceea
ce privește capacitatea productivă a ecosistemelor agricole și forestiere (vezi figurile
20,21,22,23), dar cu toate acestea se observă un grad avansat de degradare a unora
dintre acestea amplificat de managementul actual.