Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

ecologice, socio-culturale și monetare ale serviciilor ecosistemice și legătura acestora
cu procesele decizionale și de planificare” (Goméz-Baggethun et al. 2014). Însă în ceea
ce privește dimensiunea disponibilității informațiilor și costurile informațiilor, acest lucru
duce la cerințe foarte stricte privind datele și informațiile.
După cum subliniază Barton et al. (2016) erorile metodologice și de măsurare în cadrul
cunoștințelor dependente în mod condiționat sunt cumulative, adică erorile se vor
acumula pe măsură ce efectuăm evaluarea și agregarea între domeniile biofizic, sociocultural
și monetar. Astfel, chiar dacă evaluarea integrată a serviciilor ecosistemice este
în mod clar preferabilă din perspectiva pluralității valorilor, ne putem probabil aștepta
să fie alese abordări mai simple din cauza constrângerilor legate de informații (date) și
timp. În aceste condiții, evaluările pot fi mai puțin relevante din perspectiva politicilor
dacă sunt neglijate valori importante. În plus, chiar dacă este efectuată evaluarea
integrată, incertitudinea în cadrul evaluărilor poate fi încă o constrângere în procesul
decizional și de realizare a politicilor. Acest lucru pare să fie conform cu constatările
din lucrările lui Laureans et al (2013) și Martinez-Harms et al (2015) în care aceștia au
constatat existența unei provocări generale legate de respectarea de către evaluările
serviciilor ecosistemice a promisiunii furnizării de informații utilizabile imediat pentru a
sprijini politicile publice.
În evaluările integrate, a fost folosită frecvent o versiune a modelului Cascadă (Haines-
Young și Potschin, 2010), deoarece acesta ia în considerare diferitele elemente care
intră în componența evaluărilor serviciilor ecosistemice, iar utilizarea acestui model este
recomandat și pentru cartarea serviciilor ecosistemice în vederea sprijinirii procesului
decizional (Maes et al, 2012). Versiunea care a stat la baza acestui studiu urmează în
mare parte constatările din lucrarea Mononen et al (2015) și este ilustrată în Figura 24
de mai jos:
Figura 24. Modelul Cascadă (figură din lucrarea Mononen et al, 2015).
152
Acest cadru conceptual a fost în mod evident menit să fie atât o cale de abordare a
valorilor derivate din serviciile ecosistemice precum și a stării ecologice a sistemului
care le susține. Utilizarea practică a acestuia va fi abordată în legătură cu studiile de
caz de mai jos. Aici discutăm implicațiile teoretice din discuția de mai sus. Într-un sens
strict, evaluarea serviciilor ecosistemice, adică importanța acordată de individ, grupurile
sociale și societate în general beneficiilor obținute de la natură este legată de ultimul pas
al cascadei. Cu toate acestea, cadrul VAI descris mai sus (Vatn, 2005) indică existența
unei serii de decizii de-a lungul diferitelor „casete” ale evaluării serviciilor ecosistemice
conform modelului Cascadă care implică valori, inclusiv alegerea valorilor care pot fi
obținute, a instrumentelor metodologice și a serviciilor ecosistemice sau beneficiilor