Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

De asemenea este important de remarcat faptul că anul de referință pentru România
conform protocolului de la Kyoto este 1989.
Indicatori ai valorii economice a reglării climatice de către păduri (Nivelul 5, valoarea)
În primul rând, ar trebui remarcat faptul că ținta stabilită în cadrul Protocolului de la
Kyoto de creștere a temperaturii de maximum 2 O C poate fi privită ca valoare, deoarece
această țintă este într-o mare măsură produsul unui acord negociat între națiuni.
În cazul de față valorile economice vor fi stabilite pe baza metodei de piață, adică pe
baza prețurilor observabile pe piața cotelor de carbon și a compensațiilor. Totuși nu este
o metodă simplă, iar limitările sale vor fi discutate în secțiunea următoare.
Protocolul de la Kyoto a introdus așa-numitele Unități de Cantitate Atribuită (AAU). O
Unitate de Cantitate Atribuită dă unei țări drept de a emite o tonă de CO 2
e (carbon dioxide
equivalent). În principiu, fiecare țară care și-a asumat un angajament de reducere a
emisiilor a primit Unități de Cantitate Atribuită în funcție de cantitatea pe care i-a fost
permis să o emită în prima perioadă de angajament (2008-2012). Țările care sunt
parte a perioadei relevante de angajament conform protocolului de la Kyoto cu o țintă
de reducere a emisiilor au permisiunea de a comercializa Unități de Cantitate Atribuită.
După prima perioadă de angajament, România a înregistrat un surplus echivalent cu
o cantitate de 669 Mt de CO 2
e. Astfel, din 2012 România a avut potențialul de a vinde
Unități de Cantitate Atribuită țărilor care erau parte a celei de-a doua perioade de
angajament începând din 2012.
UE a introdus Sistemul European de Tranzacționare a Emisiilor (EU ETS) ca parte
importantă a strategiei de îndeplinire a cerințelor Protocolului de la Kyoto. Sistemul EU
ETS impune o limitare a emisiilor provenite din industria grea și sectorul energetic, care
acoperă aproximativ 50% din emisiile la nivelul UE. Potrivit acestui sistem, certificatele
de emisii ale UE (EUA) pot fi tranzacționate între companii. Fiecare certificat de emisie
este proiectat să fie echivalent unei Unități de Cantitate Atribuită (AAU) și este de
asemenea înregistrat în registrul central al UE.
Mecanismul de dezvoltare curată (CDM) stabilit de protocolul de la Kyoto a fost proiectat
în esență pentru țările dezvoltate care erau parte a perioadei de angajament. Potrivit
Acordului de la Paris, începând din 2020, CDM va fi înlocuit cu un mecanism de dezvoltare
durabilă la care este de așteptat să ia parte toate țările.
Aici nu vor fi discutate toate implicațiile acestui mecanism. Aspectul important este acela
că comercializarea AAU și EUA se desfășoară într-o structură instituțională în schimbare,
cu toate acestea vor fi evidențiate unele aspecte importante. În primul rând, Protocolul
de la Kyoto permite țărilor să calculeze schimbările nete înregistrate în ceea ce privește
emisiile/sechestrarea gazelor cu efect de seră ca urmare a împăduririi, reîmpăduririi,
managementului (îmbunătățit) al pădurilor și a despăduririlor, această metodă de calcul
urmând să fie folosită în continuare în contextul european. Toate statele membre
ale Uniunii Europene s-au angajat în cadrul Protocolului de la Kyoto să se asigure că
emisiile de gaze cu efect de seră (GES) contabilizate rezultate din utilizarea terenurilor
sunt compensate integral prin absorția echivalentă a CO 2
din atmosferă prin acțiuni
întreprinse în acest sector până în 2020. La nivelul UE este în curs de desfășurare un
proces legislativ de reînnoire a acestor angajamente după 2020, o propunere legislativă
fiind transmisă de Comisia Parlamentului și a Consiliului pe 20 iulie 2016, propunere în
care au fost subliniate flexibilitatea de a cumpăra și vinde absorbția netă a altor state
membre. (SOER 2015) 30 . În al doilea rând, așa cum a fost menționat mai sus, sistemele
EU ETS au impus inițial un plafon pentru industria grea și producătorii de energie. Unele
companii, cum ar fi companiile aeriene, au fost scutite, fiind acoperite doar 50% din
emisii. În cea de-a treia fază (2013-2020) sunt incluse mai multe sectoare (Comisia
Europeană, 2017). În al treilea rând, plafonarea emisiilor, adică cota totală va scădea
astfel încât să ducă la o scădere în timp a emisiilor. În al patrulea rând, toate certificatele
de emisii ar trebui să fie acum licitate automat în loc să fie eliberate gratuit (Comisia
30 https://www.eea.europa.eu/soer-2015/countries-comparison/climate-change-mitigation
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
169
Granturile SEE 2009-2014