Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Conceptul de „habitat natural” așa cum este definit în Directiva Habitate
este foarte asemănător conceptului de ecosistem și se referă la „zone terestre
sau acvatice care se disting prin caracteristici naturale sau semi-naturale geografice,
abiotice și biotice. Habitatele naturale și semi-naturale întâlnite la nivel național sunt
caracteristice mediului acvatic, terestru și subteran. Acestea sunt habitate acvaticemarine,
costiere și de apă dulce, terestre – forestiere, pajiști și arboret, habitate de
turbărie și zone umede, habitate de stepă și silvostepă, habitate subterane, de peșteră.” 12
În România au fost acceptate câteva sisteme de clasificare a tipurilor de habitat. În
2005-2006, în lucrarea intitulată „Habitatele din România”, Doniță et al. a încercat să
stabilească asemănările între aceste sisteme diferite de clasificare, dintre care multe au
echivalenți în principalele sisteme de clasificare utilizate la nivel european (Natura 2000,
sistemul de clasificare a habitatelor Emerald, CORINE, Palearctic și EUNIS). 13 Faptul
că activitatea științifică derulată în cadrul proiectului N4D a stabilit o corelație
între diferitele sisteme de clasificare ale habitatelor din România pentru a
avea o matrice a ecosistemelor care să se potrivească scopului MAES permite
utilizarea rezultatelor analizei de politici în activitatea științifică.
Pentru clasificarea serviciilor ecosistemice, metodologia agreată la nivel
european pentru procesul MAES este Clasificarea Comună Internațională a Serviciilor
Ecosistemice – CICES versiunea 4.3.
Prin procesul MAES au fost identificate 9 tipuri de ecosisteme în România dintre care
ecosistemele agricole ocupă majoritatea suprafeței (35,12%), urmate de ecosistemele
forestiere (28.28%), pajiști (12.97%), ecosisteme marine și costiere (11.09%),
ecosisteme urbane (5.09%), râuri și lacuri (2.95%), zone umede (0.16%), tufărișuri
(0.12%), stâncării (0.01%).
Principalele presiuni cauzate de activitățile umane asupra ecosistemelor
din România sunt construirea de infrastructură gri, dezvoltarea urbană, agricultura
intensivă și activitățile silvice, pescuitul și acvacultura intensive, exploatările miniere,
schimbarea categoriei de folosință a terenurilor, introducerea unor specii invazive și
managementul inadecvat al deșeurilor, acestea duc la următoarele tipuri de impact
asupra mediului și ecosistemelor: poluare, degradarea și fragmentarea habitatelor,
epuizarea resurselor naturale, creșterea cantității de gaze cu efect de seră și schimbări
climatice. Pentru fiecare sector de politici sunt prezentate detalii în Tabelul nr. 6.
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
Tabelul 6. Prezentare generală a presiunilor și impacturilor
cauzate de om asupra ecosistemelor din România
Sector de
politici
Aer
Sol
Resurse
naturale
Sol
Tipologia
ecosistemului
(MAES
Nivelul 2)
TOATE -
inclusiv urban,
exceptând
oceanul
TOATE -
inclusiv urban,
exceptând
oceanul
Presiuni cauzate
de activitățile umane
(Analiza politicilor
sectoriale și Raportul
național privind starea
mediului 2013/2014)
Tipul de impact rezultat
în urma presiunilor
(Analiza politicilor
sectoriale și Raportul
național privind starea
mediului 2013/2014)
- -
deșeuri din agricultură și
silvicultură
Deși acest sector de politici
nu este evaluat în analiza de
politici, sunt incluse informații
din raport dată fiind legătura
cu agricultura și silvicultura.
Poluarea solului
17
Granturile SEE 2009-2014
12 Al cincilea raport național al CBD - România (versiunea în limba engleză), 2014
13 Idem