Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

aparţinând la 7 niveluri ierarhice de clasificare. Recent, au fost conturate 57 de categorii
de habitate, făcându-se şi corespondenţa lor cu categoriile de habi tate din Directiva
Habitate, EMERALD şi EUNIS (Sârbu et al., 2003).
Lucrarea Habitatele din România (Donita et al 2005), este o primă încercare de descriere
unitară a principalelor tipuri de habitate întâlnite pe teritoriul ţării, din care majoritatea
figurează cu denumiri şi caracterizări sumare în sistemele de clasi ficare a habitatelor
CORINE (1991) şi PALAEARCTIC (1996, 1999), precum şi de realizare a corespondenţei
cu sistemele de clasificare utilizate la nivel european, în special, cel utilizat pentru
NATURA 2000. Au fost descrise 357 tipuri de habitate care se încadrează în 7 clase şi 24
subclase ale sistemului de clasificare PALAEARCTIC.
Lucrări de referință, precum Habitatele din România (Donita et al 2005) și sistemele de
clasificare la nivel European, precum EUNIS, PALEARCTIC, CORINE Biotop/CLC, Natura
2000 etc., pot fi utilizate complementar printr-o abordare specifică unui model relational
al clasificărilor existente. Aceste sisteme de clasificare au fost dezvoltate cu grade
diferite de complexitate specifice scopului și informațiilor utilizate pentru discretizare.
Întrucât Acțiunea 5 a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020, solicită
statelor membre să carteze și să evalueze starea ecosistemelor și a serviciilor acestora
pe teritoriul național, cu sprijinul Comisiei Europene, a fost format în anul 2011 Grupul
de lucru pentru Cartarea și Evaluarea Ecosistemelor și a Serviciilor acestora (MAES),
înființat sub egida Cadrului de Implementare Comună (CIF), structura de guvernare
înființată pentru a sprijini furnizarea eficientă a Strategiei UE în domeniul biodiversității
până în 2020.
Abordarea MAES încearcă dezvoltarea unui sistem de clasificare a ecosistemelor, în
accepțiunea acestora ecosistemul fiind definit ca un complex format din floră și faună în
relație cu mediul abiotic. Această tipologie separă la nivelul 1 trei categorii majore de
ecosisteme: terestre, de apă dulce şi marine (fig 5).
58