Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Figura 27. Volumul de lemn recoltat (m3) în România
în perioada 1954 – 2012. Date furnizate de INS, figură din raportul
adresat de România Comisiei Europene.
Urmărind structura în cascadă a indicatorilor, ocuparea forței de muncă ar putea fi
considerată atât un beneficiu cât și un indicator al valorii economice. Potrivit nivelului
5 din modelul cascadă, aici ocuparea forței de muncă va fi considerată drept valoare
economică.
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
Indicatori ai valorii economice a lemnului (Nivelul 5, valoarea)
Această secțiune este dedicată valorilor economice ale pădurilor de producție. Alte
valori asociate ecosistemelor forestiere din România vor fi prezentate mai jos. România
a avut cea mai mare forță de muncă în domeniul silvic și al exploatării forestiere din
Europa în 2010 cu 49 200 de salariați anual (Eurostat, 2013). Acest lucru reflectă
faptul că practicile silvice și exploatarea forestieră în România dispun de o forță de
muncă crescută, dar veniturile realizate per salariat sau alte măsuri ale productivității
economice (eg. profitul) sunt reduse (Eurostat, 2013).
Valoarea brută a silviculturii în România a fost raportată a fi între 521 și 898 milioane de
euro în 2005 și respectiv 2010 (Eurostat, 2013). Cu efectele directe și indirecte incluse,
sectorul forestier contribuie cu 1,7 miliarde de euro la bugetul de stat și cu aproximativ
3,5% din Produsul Intern Brut (PIB) potrivit unui raport al PwC România (PwC, 2016).
Acest raport indică faptul că 128 000 de persoane sunt angajate direct în sectorul silvic,
iar alte 186 000 în sectoarele conexe. (Ca o comparație cu statisticile raportate, este
de remarcat faptul că statisticile Eurostat sunt convertite în număr de salariați anual).
Potrivit raportului PwC, sectorul forestier din România dispune de potențial de dezvoltare
(PwC 2016). Totuși acest potențial este privit prin prisma unei presiuni extractive mai
ridicate mai degrabă decât prin prisma creșterii capacității de producție a pădurilor
cu ajutorul practicilor de management. PwC (2016) pune productivitatea redusă a
sectorului pe seama tehnologiei de recoltare învechite și pe lipsa infrastructurii cum
ar fi drumurile forestiere. Chiar dacă, potrivit INS, suprafața împădurită a crescut,
suprafețele de păduri disponibile pentru recoltare au scăzut cu 18 % începând din 1990
(PwC, 2016), ceea ce este probabil o consecință a volumului de lemn recoltat ridicat în
pădurile mature în această perioadă. Tehnologia de recoltare și drumurile forestiere pot
fi îmbunătățite; însă suprafața împădurită actuală de aproximativ 29% este sub ținta
(40%) stabilită prin programul Natura 2000, iar prognozele și estimările par să nu ia
în considerare standardele actuale privind Cota Anuală de Tăiere bazate pe capacitatea
ecologică a pădurii de a genera avantaje economice. Un alt studiu critică gestionarea
165
Granturile SEE 2009-2014