Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Per ansamblu, în procesul de implicare a părților interesate au fost întâlnite următoarele
provocări:
• înțelegerea relevanței implicării Ministerului Transporturilor și a Ministerului
Economiei în procesul MAES;
• păstrarea continuității reprezentării instituționale în procesul MAES, precum și
asigurarea comunicării între factorii de decizie și personalul tehnic;
• înțelegerea legăturii dintre o politică sectorială și mediul înconjurător. Spre
exemplu, Ministerul Transporturilor și Ministerul Economiei consideră că Ministerul
Mediului este principalul minister responsabil pentru obiectivele de mediu;
• lipsa comunicării și coordonării intra-instituționale privind obligațiile de raportare,
ceea ce face ca găsirea informațiilor să fie un proces lung și birocratic;
• implicarea pe termen scurt în activități de proiect cum ar fi proiectul N4D mai
degrabă decât implicarea într-un proces pe termen lung cum ar fi MAES, și lipsa
comunicării intra-instituționale oficiale cu privire la personalul desemnat și la
procesul propriu-zis.
2.4. Recomandări privind elaborarea de politici și
luarea deciziilor către o Economie Verde Durabilă
Recomandările următoare sunt destinate celor care elaborează politici și celor
implicați în luarea deciziilor care doresc implementarea unei Economii Verzi în
contextul dezvoltării durabile:
1. Dezvoltarea și implementarea unei strategii privind economia verde durabilă
corelată cu Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă. Elaborarea acestei
strategii trebuie să aibă la bază analiza sectorului de management a resurselor
naturale cu privire la utilizarea și dependența de serviciile ecosistemice necesare
pentru planificarea tranziției spre o Economie Verde Durabilă. În luarea deciziilor
și elaborarea politicilor ar trebui utilizați indicatori ca amprenta ecologică sau
biocapacitatea, dar și alți indicatori ai economiei verzi. De asemenea, conceptul
de Economie Verde Durabilă definit pentru România ar trebui integrat în politicile
publice referitoare la managementul ecosistemelor și al resurselor naturale și
implementate corespunzător.
2. Integrarea și coordonarea inter-instituțională ar trebui să fie căutate în mod
activ pentru a realiza buna guvernare a ecosistemelor. De asemenea, pentru a
asigura înțelegerea și utilizarea datelor științifice privind ecosistemele și serviciile
acestora este vital de stabilit o interfață funcțională între politici și știință.
În acest context, sistemul de guvernanță al MAES elaborat și implementat
în cadrul proiectului N4D ar trebui să fie formalizat și continuat, spre exemplu,
prin Comitetul Inter-ministerial pentru coordonarea integrării domeniului protecției
mediului în politicile și strategiile sectoriale la nivel național. Se recomandă
păstrarea acelorași reprezentanți instituționali (care alcătuiesc, responsabili
tehnici - ANPM, ROSA, WWF-Romania, Grupul Științific și Grupul Director) pe toată
durata procesului MAES precum și asigurarea comunicării între decidenți și
personalul tehnic.
3. Toți cei patru piloni (științific, politic, comunicare, formarea capacității
institiționale) care definesc cadrul conceptual pentru procesul MAES în
România ar trebui să continue și după finalizarea proiectului N4D, asigurând
finanțarea și coordonarea adecvată a procesului MAES. În cadrul pilonului științific,
evaluarea ecosistemelor la nivel național ar trebui finalizată inclusiv
integrarea valorilor serviciilor ecosistemice în conturile naționale. În
cadrul pilonului de politici, trebuie efectuată evaluarea tuturor politicilor
cel puțin pentru sectoarele de politici asociate ecosistemelor selectate
(păduri, ape dulci, ecosisteme agricole și ecosisteme urbane) și anume silvicultură,
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
51
Granturile SEE 2009-2014