Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Indicatorii valorii economice a turismului bazat pe natură (Nivelul 5, valoare)
Este evident că atunci când indicatorii pentru beneficii sunt incerți și valorile bazate
pe acești indicatori sunt la rândul lor incerte. În această secțiune, indicatorul stațiune
montană va fi folosit pentru două scopuri. Primul va fi foarte concret. Pe baza numerelor
efective privind sosirile, a datelor privind sejururile medii furnizate de INS și a datelor
privind cheltuielile medii potrivit Eurostat, va fi calculată valoarea generată de acest
grup. Așadar, această valoare nu va include turiștii care dorm în cort, vizitele de zi,
turiștii care închiriază camere de la proprietari privați etc. Cu toate acestea, indicatorul
va fi utilizat și ca punct de pornire pentru furnizarea unor indicații mai generale privind
valorile generate de turismul bazat pe natură.
Așa cum a fost menționat mai sus, potrivit statisticilor INS din perioada 1995-2008,
sejurul mediu al turiștilor în zonele montane a fost de 4,8 zile (INS, 2017). Conform
sondajul din PNPC efectuat în 2003 amintit mai sus, din 90 000 de turiști sosiți în sezonul
de vară, 17% au petrecut o zi acolo, 44% au petrecut 2-3 zile, 30% au petrecut între 4
zile și o săptămână, iar 9 % au petrecut mai mult de o săptămână (Candrea și Bouriaud
2009). Eurostat definește deplasările scurte ca fiind de 2-3 nopți, iar deplasările lungi
ca fiind de 4 sau mai multe nopți, iar potrivit acestei clasificări 59% dintre deplasările
românilor au fost deplasări scurte în interiorul țării, iar 34,5% deplasări lungi în interiorul
țării (Eurostat, 2017).
Potrivit Eurostat, cheltuiala medie per deplasare în România (adică incluzând cel puțin o
noapte) este de 91 de euro, iar costurile medii pe noapte sunt de 24 de euro (Eurostat,
2017-date din 2014). Cea mai parte a bugetului este alocată cazării. Persoanele care
dorm în corturi sau la prieteni ori rude vor cheltui astfel mult mai puțin. Un studiu
întreprins în Maramureș (Ceroni 2007) estimează o cheltuială zilnică de 27,1 euro sau
37,6 euro la prețurile din 2014 (CPI de la INS, 2017). Această estimare este utilizată
într-o altă lucrare despre Parcul Național Bucegi, Parcul Național Cozia, Parcul Național
Domogled, Parcul Național Piatra Craiului și Parcul Național Porțile de Fier (Dumitras,
Ariton, și Merce 2011; Dumitraș și Drăgoi 2006). Munții Maramureșului au fost folosiți
drept studiu de caz în lucrarea (Popa et al. 2016), iar Munții Piatra Craiului în lucrarea
Popa et al (2013). Aceste studii indică o cheltuială zilnică estimativă de 27,1 euro
per vizitator pe baza lucrării (Ceroni 2007), deși toate susțin că este vorba despre o
valoare conservativă. Unele dintre aceste studii fac comparația cu un studiu care a
estimat cheltuiala zilnică la 54 de euro pe zi (74,9 euro la prețurile din 2014) în condiții
economice similare (Getzner 2009).
Știm, de asemenea, că o parte a turiștilor sunt străini, aceștia cheltuind mai mult decât
media. Popescu și Zamfir (2011) susțin că ecoturiștii străini au adesea sejururi mai
lungi (cel puțin o săptămână) și cheltuie între 70-100 euro pe zi, incluzând cazarea,
mesele, deplasarea și ghidul. Majoritatea turiștilor străini sunt din Europa (INS, 2017),
iar cheltuiala medie în UE-28 pentru deplasările în străinătate este de 747 euro (Eurostat,
2017). Dintre sosirile în stațiunile montane aproximativ 10% sunt turiști străini. Turiștii
locali participă de obicei la „programe pe termen scurt” de ecoturism potrivit lui Popescu
și Zamfir (2011) care se referă probabil la sejururi mai scurte (mai puține nopți).
Numerele de mai sus indică incertitudinea legată de valoarea economică a turismului
în zonele de păduri incluzând și zonele aflate în proximitatea ariilor protejate. Spre
exemplu, cu o cheltuială zilnică de 38-75 euro, și o cheltuială medie pe deplasare de
91 euro, observăm că fie sejurul mediu estimat de 4,8 zile este mare sau turiștii din
Maramureș analizați în studiul Ceroni (2007) au avut cheltuieli zilnice medii mai mari,
ceea ce pare să fie în dezacord cu literatura de specialitate amintită mai sus. Cheltuielile
generate de turiștii sosiți în stațiunile montane vor fi astfel estimate pentru o serie de
valori (Vezi tabelul 29 de mai jos). Scenariul 1 ia statisticile așa cum sunt, adică românii
cheltuie 91 de euro pe deplasare, iar străinii 747 euro, în timp ce scenariul 2 ia în calcul
un cost mai ridicat de 185 euro per deplasare în cazul deplasărilor interne. Scenariul
2 poate fi relevant deoarece cazarea este aceeași atât pentru turiștii români cât și
pentru străini, iar cazarea reprezintă cea mai mare parte din bugetul turistului potrivit
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
177
Granturile SEE 2009-2014