Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Tabelul nr. 11 furnizează o prezentare generală a stării de bază a ecosistemelor din
România evaluate în cadrul acestei analize.
Tabelul 11. Starea ecosistemelor din România derivată și interpretată
din raportările oficiale
Sec tor
de politici
Resur se
naturale
Tipologia
ecosistemu
lui
(MAES
Nivel 2)
Raportarea în perioada
2007-2012 conform
Art. 17 din Directiva
Habitate (Rezumatul
național)
Raportul național privind starea mediului
în 2013 și/sau 2014
Apă
Apă
Râuri și
lacuri
Habitate de apă dulce:
90% FV, 10% U1
SOER2013: din totalul de bazine hidrografice 59% stare
ecologică bună, 40,5% stare ecologică moderată; corpuri
de apă puternic modificate: 50% potențial ecologic bun,
50% potențial ecologic moderat; lacuri naturale: 8%
stare ecologică bună, 88% stare ecologică moderată, 4%
stare ecologică proastă.
Zone
umede
Golfuri
marine
și ape
tranzitorii
Habitate de mlaștini și
turbării: 37% U2, 44% U1
42
Marin
Costier
(50-70
m)
SOER2013: Calitatea apei de îmbăiere de-a lungul coastei
este conformă cu prevederile legale în vigoare,valoarea
obligatorie a fost îndeplinită 100%. Suprafețe supuse
proceselor de eroziune: ~ 153 ha. S-a înregistrat
avansarea liniei țărmului pe o distanță de peste 10 m pe
~ 12% din lungimea totală, retragerea liniei țărmului cu
peste 10 m a fost înregistrată în 52% din lungimea totală,
în rest țărmul fiind în echilibru dinamic – linia țărmului
s-a retras sau a avansat mai puțin de +/- 10 m.
Nivelul mării: media anuală (2012) a fost cu 3,3 cm
peste media multi-anuală din perioada 1933-2011.
Fitoplanctonul: amplitudinea dezvoltării fitoplanctonului
a fost mult mai redusă în apele de coastă comparativ cu
apele tranzitorii sau marine, anul 2012 fiind caracterizat
printr-o slabă dezvoltare a comunități fitoplanctonice.
Zooplanctonul: în structura calitativă a zooplanctonului
au fost identificați 30 de taxoni, aparținând la 12 grupe
taxonomice, acest număr fiind cel mai mare înregistrat
din 2004 până în prezent. Fitobentosul: algele verzi
oportuniste au fost observate preponderent în partea
nordică a litoralului românesc, în timp ce algele maro
Cystoseira barbata au fost observate în Mangalia, 2 Mai
și Vama Veche acolo unde apele marine au o calitate
superioară care a permis refacerea și existența acestei
specii vitale pentru ecosistemul marin. Zoobentosul, un
indicator al stării de eutrofizare, prezintă în continuare
o evoluție constantă a diversității speciilor. Evaluarea
calitativă a tuturor corpurilor de apă investigate (Sulina
- Vama Veche) a condus la identificarea a 52 de specii
de macrozoobentos, tabloul faunistic păstrându-și
caracteristicile din ultimii ani.
Recif
(200 m)
adăugând semnul plus, egal, minus sau un „x”. Pentru reprezentarea grafică, fiecare clasă are un cod de
culori: verde pentru FV, galben pentru U1, roșu pentru U2, și gri pentru Necunoscută. (Evaluarea și raportarea
conform Articolului 17 al Directivei Habitate. Note explicative și Linii directoare pentru perioada 2007-2012,
Versiune finală, iulie 2011.)