Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Eurostat. Potrivit lui Popescu și Zamfir (2011), românii au avut sejururi mai scurte,
astfel, scenariul 2 implică cheltuieli mai reduse pentru turiștii interni.
Tabelul 29. Estimări ale cheltuielilor totale pentru turiștii
din stațiunile smontane din România.
Cheltuieli totale ale turiștilor din stațiunile montane. (Euro).
Scenariul 1: Deplasare internă 91 euro per deplasare, străini 747 euro.
Scenariul 2: Deplasare internă 185 euro, străini 747 euro.
Sosiri în Sosire in
stațiuni stațiunile
montane montane
Total sosiri
români
străini
Cheltuieli
Scenariul 1:
români
străini
Total
Cheltuieli
Scenariul 2:
români
străini
Total
Sosiri în
stațiuni
montane
1995
1055885
983632
72253
89510512
53972991
143483503
181971920
53972991
235944911
2000
756380
668521
87859
60835411
65630673
126466084
123676385
65630673
189307058
2005
827952
715230
112722
65085930
84203334
149289264
132317550
84203334
216520884
Sosiri în
stațiuni
montane
2010
814973
728320
86653
66277120
64729791
131006911
134739200
64729791
199468991
Sosiri în
stațiuni
montane
2015
1528583
1356404
172179
123432764
128617713
252050477
250934740
128617713
379552453
178
Calculele din tabelul 29 sunt exclusiv în scop ilustrativ. În scenariul 1, turiștii români și
străini contribuie aproximativ egal la cheltuielile totale. Acest lucru pare nerealist atunci
când știm că dispun de aceeași cazare, și anume stațiuni montane atât în cazul turiștilor
români cât și străini, iar numărul turiștilor români este în general mult mai mare. În
scenariul 2, contribuția medie a turiștilor străini este de 32,5%. Deplasările interne au
reprezentat aproximativ 62,7 % din venitul total pentru turismul din România în 2014
(Consiliul Mondial pentru Turism și Călătorii 2015). Numerele mai mari indicate aici pot
fi realiste dat fiind faptul că vorbim de aceeași cazare, iar numărul turiștilor români
este în general mult mai mare. În mod intuitiv, scenariul 2 pare mai rezonabil, însă
nu există multe date pentru a susține această afirmație. Ca și cum valoarea minimă a
cheltuielilor totale în stațiunile montane, și anume 126,5 milioane de euro, (în 2000 și
scenariul 1) se poate presupune că este nerealist de mică atât comparativ cu numărul
de turiști cât și cu cheltuielile reduse ale turiștilor români potrivit scenariului 1. Valoarea
maximă obținută de 379,5 milioane de euro (2015, scenariul 2) depinde evident parțial
de numărul mare de sosiri din 2015. Astfel, poate fi estimat un interval de valori pentru
cheltuielile turiștilor din stațiunile montane de la 160-250 milioane de euro / an.
Potrivit Eurostat (2017) cheltuiala totală a turismului intern în România în 2014 a
fost de 1496 milioane de euro. Estimarea noastră de 160 – 250 milioane de euro ar
reprezenta atunci între 10% și 16% din cheltuielile totale generate de turismul bazat
pe natură. Caracterul realist al acestei estimări depinde de datele empirice. O afirmație
fără referințe din lucrare (Popescu și Zamfir 2011) precizează că numărul turiștilor
români interesați de turismul bazat pe natură reprezintă circa 20% din total și că natura
este importantă pentru turiștii străini.
Așa cum s-a discutat până acum, sosirile turiștilor în stațiunile montane oferă în mod
cert o indicație despre cheltuielile economice generate de turismul bazat pe natură.
În jurul acestei serii de date temporale s-ar putea probabil modela o populație mai