Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

clasificării și cartării ecosistemelor bazându-ne doar pe cele 44 de clase CORINE Land
Cover relaționate cu nivelul 2 din tipologia MAES și nivelul 1 din clasificarea EUNIS
(abordare propusă de MAES), consorțiul Agenția Națională pentru Protecția Mediului,
Agenția Spațială Română și WWF–România propune pentru identificarea și clasificarea
ecosistemelor la scară națională o metodologie integrată, ce păstrează principiile
abordării MAES cu privire la categoriile majore de ecosisteme și serviciile furnizate de
acestea, dar care își propune să obțină cartarea ecosistemelor naționale la un nivel de
detaliu superior, utilizând în acest scop nivelul 3 al tipologiei EUNIS.
Justificarea utilizării nivelului 3 al clasificării EUNIS provine din necesitatea identificării
optime a heterogenităţii ecosistemelor la nivel național din perspectiva atât a cerinţelor
privind evaluarea serviciilor ecosistemice, cât şi a datelor şi informaţiilor disponibile
şi, mai ales, utilizabile la nivel naţional. Realizarea demersului în vederea discretizării
şi cartării ecosistemelor naţionale la nivelul EUNIS 3 este susținută și de faptul că
la acest moment putem beneficia de criteriile de discretizare a tipurilor de habitate
elaborate în cadrul metodologiei de clasificare a habitatelor EUNIS, chei de discretizare
care diferenţiază habitatele în funcţie de diferiţi parametrii până la nivelul ierarhic de
clasificare 3.
Această abordare se bazează pe fundamentarea stiințifică a faptului că ecosisteme care
au compoziții specifice diferite, fiind definite de factori abiotici diferiți şi realizând fluxuri
de materie, energie şi informaţie în mod diferit generează totodată servicii ecosistemice
diferite (ex. un ecosistem de păduri ripariene si galerii, cu arin dominant, mesteacăn,
plop sau salcie (EUNIS nivel 3 G1.1) furnizează servicii ecosistemice diferite față de un
ecosistem caracterizat de păduri de foioase de mlaștină pe turbă neacidă (EUNIS nivel
3 G1.4)).
În vederea identificării cât mai corecte a tuturor tipurilor de ecosisteme EUNIS de nivel
3 la nivel național a fost necesară în primă etapă realizarea unor corespondențe între
diferitele tipologii de clasificare a habitatelor/ecosistemelor.
Luând în considerare sistemele de clasificare importante și corespondențele între aceste
sisteme echipa de experți implicată în proiect a realizat selecția tipurilor de ecosisteme
la nivel național pornind, în principal, de la tipurile de habitate identificate în lucrarea
Habitatele din România (Donița et al, 2005).
În vederea identificării ecosistemelor naționale conform tipologiei EUNIS, a fost analizată
tabela de corespondență a claselor de habitate naționale cu principalele sisteme de
clasificare EUNIS, PALEARCTIC și Directiva Habitate, tabelă deja realizată de Doniță
et al în anul 2005 (fig. 6). În cazul tipurilor de habitate naționale pentru care Doniță et
al nu au identificat corespondențe cu tipologia EUNIS, relaționările cu acest sistem de
clasificare s-au realizat prin verificări minuțioase din partea experților implicați în proiect
ale corespondențelor existente între habitatele naționale și sistemele de clasificare
PALEARCTIC și Directiva Habitate, ulterior fiind verificate corespondențele PALEARCTIC-
Directiva Habitate-EUNIS, fiind identificate astfel prin verificări încrucișate toate tipurile
de habitate EUNIS nivel 3 existente la nivel național.
În scopul optimizării sistemelor expert suport pentru asistarea deciziilor au fost
dezvoltate în cadrul acestei activități baze de date MS Access pentru realizarea tuturor
corespondențelor, în special, între principalele sisteme de clasificare EUNIS, Directiva
Habitate, CORINE Land Cover, PALEARCTIC și MAES, relațiile între acestea fiind modelate
ca relații m:m (de ex. o clasa CLC poate conține multiple clase EUNIS sau MAES și
invers) (figurile 6,7,8).
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
63
Granturile SEE 2009-2014