Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Pentru a stimula tranziția către o economie verde durabilă, factorii
politici și factorii de decizie din România au ocazia să înțeleagă avantajele
socio-economice și de mediu pe care o astfel de tranziție le aduce pentru
a face față crizei și provocărilor secolului al XXI-lea și pentru a
realiza o dezvoltare durabilă. Clasată printre țările cu indice ridicat
de dezvoltare umană în 2014 și cu un deficit de 0,4 gh între Amprenta
Ecologică și Biocapacitatea națională (date din 2012), România este
încă în poziția de a alege cel mai potrivit model de dezvoltare pentru a
asigura bunăstarea populației sale bazată pe egalitate. Cu toate acestea,
această oportunitate nu va continua prea mult dacă politicile publice nu
sunt ajustate în consecință.
În primul rând, este necesară integrarea abordării ecosistemice în
luarea deciziilor și elaborarea politicilor publice, în felul acesta activitățile
umane fiind gestionate în mod durabil. Aceasta urmărește să asigure
prosperitatea economică pe termen lung ca urmare a managementului
durabil al ecosistemelor și a folosirii resurselor naturale. Această
abordare a plecat de la recunoașterea faptului că ecosistemele asigură
beneficii oamenilor sub formă de servicii ecosistemice și că oamenii
sunt parte a dinamicii ecosistemelor prin utlilizarea lor impactând
capacitatea ecosistemelor de a furniza servicii. Astfel, oamenii sunt
responsabili de influențarea pozitivă sau negativă a viitoarei lor
prosperități economice, iar abordarea ecosistemică identifică 3 piloni
de acțiune: managementul integrat, prin managementul durabil
al ecosistemelor, al resurselor naturale, precum și al activităților
umane; participarea puternică a părților interesate; și înțelegerea
și luarea în considerare a funcțiilor ecosistemice și a serviciilor
ecosistemice.
Rezultă că integrarea abordării ecosistemice în politici este esențială
pentru a reduce impactul activităților umane asupra ecosistemelor și
a serviciilor ecosistemice, și pentru a atinge obiectivele de politici
într-un mod durabil, echitabil și eficient, stabilind astfel calea
spre tranziția către o economie verde durabilă. De fapt, politicile
sectoriale și orizontale pot crea oportunități importante de progres în
vederea integrării serviciilor ecosistemice, fiind menținută, amplificată
(dacă este cazul) sau păstrată capacitatea ecosistemelor de a furniza
servicii ecosistemice; paradigma unei economii verzi durabile în sine
este una dintre aceste oportunități, deoarece se referă la o trecere
spre un model economic care reduce semnificativ riscurile de mediu
și respectă limitele ecologice îmbunătățind în același timp bunăstarea
umană și echitatea socială. 35
Recentele angajamente de politici privind economia verde durabilă au
fost reprezentate de reforma subvențiilor dăunătoare pentru mediu din
cadrul Planului Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020 și din G20,
precum și dezvoltarea conturilor economice ale serviciilor ecosistemice
pe baza Sistemului Națiunilor Unite pentru Conturi de Mediu și Economice
(UN-SEEA). Exemple și experiențe din întreaga lume arată din ce în ce mai
mult că valoarea naturii de integrare în economiile naționale, regionale și
locale și în funcționarea diferitelor sectoare economice este o parte vitală a
tranziției către o economie verde durabilă, furnizând multiple beneficii care
sprijină în mod echitabil creșterea și sustenabilitatea economică precum
și bunăstarea umană. De fapt, integrând costurile legate de pierderea
biodiversității și a serviciilor ecosistemice în funcționarea sistemelor
economice și încurajând aplicarea soluțiilor bazate pe natură, pot fi
îmbunătățite locurile de muncă „verzi” și inovațiile, eficiența resurselor și
sustenabilitatea pe termen lung a diferitelor sectoare de politici (printre
exemple se numără mijloace eficiente din punct de vedere al costurilor
pentru măsurile de economisire a apei rezultând din managementul apei
bazat pe serviciile ecosistemice și ducând la creșterea eficienței apei,
35 http://ec.europa.eu/environment/pubs/pdf/factsheets/maes/en.pdf
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
193
Granturile SEE 2009-2014