Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

și beneficiarilor care să fie incluși (Vatn, 2009). După cum subliniază Jacobs et al
(2016), aceste alegeri au „o implicație gravă asupra conceptualizării a însăși practicii
de evaluare și a rolului asumat de cei care efectuează evaluarea”. Astfel, chestiunea
evaluării serviciilor ecosistemice necesită alte considerente în afară de simpla estimare
a valorii economice și sociale a beneficiilor derivate din natură.
În cazul procesului MAES din România, este important ca implicațiile să fie cunoscute
și luate în considerare în analiză. Spre exemplu, crearea grupului științific, care sunt
membri acestuia și ce instituții reprezintă aceștia sunt detalii care definesc parțial modul
de evaluare a serviciilor ecosistemice în evaluarea națională. Astfel, dacă există un
dezacord în comunitatea științifică cu privire la care servicii ecosistemice sunt importante,
divergența de opinii ar trebui să fie transparentă. Similar, pentru alegerea indicatorilor
pentru beneficii și valori, trebuie avut în vedere cui se adresează beneficiile și valorile
evaluate în timpul procesului, deoarece grupuri sociale diferite pot avea valori diferite.
Astfel ajungem la concluzia deschisă a acestei secțiuni. Discuția de mai sus se încadrează
în trei dimensiuni importante ale contextului evaluării: i) ponderea acordată indivizilor
comparativ cu grupurile în ceea ce îi privește pe cei care iau decizii cu impact asupra
naturii, ii) rolul costurilor informației în luarea acestor decizii, și în legătură cu prima
dimensiune, iii) luarea în considerare a monismului valorilor comparativ cu pluralismul
valorilor. S-ar putea pune întrebarea dacă a existat vreun progres în domeniul evaluării
serviciilor ecosistemice. Au progresat cunoștințele? Jacobs et al (2016) susține că se
așterne praful peste dezbaterea legată de evaluarea naturii, în care „din perspectivă
aplicată este din ce în ce mai recunoscută nevoia de a combina discipline și metode
multiple pentru a reprezenta setul divers al valorilor naturii”.
Cu toate acestea, modul de integrare a științei și a politicilor privind managementul
naturii întâmpină încă obstacole considerabile. Cáceres et al (2016), spre exemplu,
întreabă de ce „rezultatele științifice, relevante din punctul de vedere al politicilor și
comunicate corespunzător, nu reușesc să influențeze implementarea politicilor?” Mai
sus au fost indicate drept motive posibile complexitatea problemei din punct de vedere
al incertitudinii și valorile conflictuale. Însă Cáceres et al (ibid) testează atât modelul
deficitului de informație, cât și pe cel al dinamicii puterii și conchide că cel de-al doilea
descrie cel mai bine procesul într-un caz legat de protejarea pădurilor din Argentina.
Berbés-Blázques et al (2016) pretinde că relațiile de putere mediază puternic accesul,
utilizarea și gestionarea ecosistemelor, însă luarea în considerare a acestor aspecte în
știința serviciilor ecosistemice este încă în fază incipientă. A fost deja discutat faptul că
VAI (Value Articulating Institutions) deși relativ stabile, se pot schimba. Dacă relațiile de
putere sunt importante, acestea vor influența în mod cert și sistemele de evaluare (VAI).
Apoi praful se poate așeza de mai multe ori. La urma urmei, dezbaterea modernă despre
monismul valorilor versus pluralismul valorilor este doar o reverberație a dezbaterii din
secolul al XIX-lea dintre John Stuart Mill și Jeremy Bentham, cel de-al doilea spunând
despre teoria utilitară a lui Stuart Mill că elementele utile ar putea fi o măsură bună a
dorințelor oamenilor, nu a credințelor lor.
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
153
3.7. Metode de evaluare a valorii monetare
În lumina discuției teoretice de mai sus, nu este de mirare că cercetările științifice legate
de modul în care indivizii și societatea valorifică natura au condus la moduri diferite de
categorisire a valorilor. Principalele categorii sunt incluse în cadrul valorii economice
totale (TEV) (Krutilla, 1967) care împarte valorile în valori de utilizare și de neutilizare,
unde valorile de utilizare includ valorile de utilizare directă, indirectă și opțională, iar
valorile de neutilizare includ satisfacția rezultată din existența bunului furnizat de natură
în prezent sau pentru generațiile viitoare. În proiectul TEEB, valorile sunt clasificate
drept ecologice, socio-culturale și monetare (Gómez-Baggethun și Martín-López, 2015).
Clasificarea IPBES este chiar mai amplă și operează cu trei dimensiuni ale valorilor:
valorile intrinseci (valorile neantropocentrice), valori instrumentale care includ toate
valorile de utilizare din cadrul TEV, și valorile relaționale (Díaz et al 2015). Valorile
Granturile SEE 2009-2014