Evaluarea ecosistemelor si a serviciilor ecosistemice din Romania

Capacitatea pădurilor seculare de a sechestra CO2 este în general subestimată, cu
precădere pentru că rolul subarboretului și al descompunerii materiilor organice din sol
în cazul speciilor forestiere cu creștere lentă (Wardle et al. 2012) nu este în general
luat în considerare la calcularea carbonului. S-a spus că pădurile seculare din regiunea
Munților Carpați stochează mai mult carbon pe unitate de suprafață decât orice alt
ecosistem sau pădure în alte stadii de dezvoltare și că pădurile seculare din Carpați
stochează mai mult carbon decât pădurile mai tinere și aflate intr-un anumit sistem de
management. (Knorn et al. 2013). Pentru o analiză biologică cuprinzătoare consultați
lucrarea lui Luyssaert și co-autorii (Luyssaert et al. 2008). Complexitate legată de
proprietățile structurale ale stocării carbonului nu este unică, fiind necesară înțelegerea
acestor procese complexe și în cazul altor servicii ecosistemice cum ar fi purificarea apei
sau reducerea poluării atmosferice.
Capacitatea de stocare a carbonului raportată pentru pădurile din România este
prezentată în tabelul 25 de mai jos.
Tabelul 25. Capacitatea totală de stocare a carbonului (la nivelul solului
și de suprafață) în pădurile din România 1990-2015. (milioane de tone).
Anul 1990 2000 2005 2010 2015
Stocarea carbonului 1105,43 1104,44 1108,80 1129,82 1381,04
Sursa: FAO, 2014.
Indicatori ai funcției de reglare climatică (Nivelul 2, funcționarea ecosistemelor)
Pădurile vor deveni un rezervor de carbon dacă creșterea biomasei este mai mare decât
pierderile de carbon cauzate de respirația plantelor și de descompunerea biomasei și
de incendii de pădure. În parte datorită capacității pădurilor de a sechestra carbonul,
Folosința Terenurilor și Schimbarea Categoriei de Folosință a Terenurilor și Silvicultura
(LULUCF) este definit de Secretariatul Națiunilor Unite pe Probleme de Climă drept
„sectorul de inventariere a gazelor cu efect de seră care acoperă emisiile și absorbțiile
de gaze cu efect de seră rezultate direct din activitățile umane de utilizare a terenurilor,
schimbarea categoriei de folosință a terenurilor și silvicultură”. Potrivit Secretariatului
ONU pe Probleme de Climă 29 , pădurile din România au sechestrat anual o cantitate
netă de 18 455,6 Gg în 1989, și de 22 462, 5 Gg CO 2
echivalent în 2012. Emisiile
totale de CO 2
în 2012 s-au ridicat la 83 860,6 Gg în România, acest lucru arătând
că pădurile și suprafețele împădurite continuă să contribuie semnificativ la mărimea
creditelor de carbon disponibile pentru comercializare conform mecanismelor europene
de compensare. Se spune că schimbările semnificative ale carbonului sechestrat anual
net în România față de anii 1990 se datorează recoltei de lemn (vezi figura 27 de mai
sus) și schemelor de împădurire și reîmpădurire. Tabelul 26 de mai jos indică contribuțiile
LULUCF în categoriile selectate în România pentru anul 2012. Atât terenurile transformate
în așezări omenești, cât și terenurile convertite în alte forme de teren contribuie pozitiv
la emisii deoarece ele implică conversia de la păduri. „Terenul forestier rămas teren
forestier” este o categorie complexă care, potrivit IPPC, reflectă modificările stocului de
carbon de la cinci rezervoare de carbon, biomasa din sol și de suprafață, lemnul uscat,
deșeurile, materiile organice din sol precum și emisiile de alte substanțe decât CO2 din
aceste rezervoare.
Evaluarea ecosistemelor și a serviciilor ecosistemice din România
167
Granturile SEE 2009-2014
29 (https://unfccc.int/files/ghg_emissions_data/application/pdf/rou_ghg_profile.pdf