Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

Muzica
Singing
in the rain
În loc sã discutãm subiecte plãcute ºi actuale, ca de exemplu bicentenarul
Wagner ºi Verdi, concertul lui Sir Simon Rattle de la Berlin cu noua
versiune a finalului Simfoniei a IX-a de Bruckner completat de Nicola Samale
ºi colaboratorii lui, sau (de ce nu?) chiar câte un concert al Filarmonicii
din Oradea, faimosul cronicar muzical londonez Norman
Lebrecht ne deranjeazã din autosuficienþa noastrã periferic-provincialã,
semnalând pe blogul sãu starea dezastruoasã a Muzeului Enescu din Bucureºti
ºi a patrimoniului acestuia.
Totul a început pe la jumãtatea lui ianuarie, când pianista Raluca ªtirbãþ,
preºedinta Societãþii Internaþionale „George Enescu” din Viena, a
declanºat cu sprijinul lui Lebrecht o campanie de salvare a casei de la
Mihãileni (judeþul Botoºani) în care a copilãrit cel mai mare compozitor
român. Cu ocazia cercetãrilor sale asupra lui Enescu, d-na ªtirbãþ a descoperit
cã acea casã, în loc sã fie un muzeu memorial inclus într-un circuit
turistic-cultural enescian prin nordul Moldovei împreunã cu Livenii, Cracalia,
Dorohoiul, Tescanii ºi Iaºii, stã sã se dãrâme ºi e folositã ca hambar, iar
actualul proprietar vrea sã o demoleze. Pentru a o salva ºi a o valorifica turistic
ºi cultural „e nevoie de o strategie bine gânditã, precum ºi de voinþã
politicã ºi interesare onestã, astfel ca autoritãþile române responsabile de la
Bucureºti sã coordoneze imediat un plan de acþiune pentru conservare ºi
renovare”, mai spune apreciata pianistã. Bineînþeles, nu e vorba de o simplã
hagiografie legatã de o cãsuþã, ci poate fi încã o ocazie dintre prea
puþinele pentru a pune în luminã ºi în circuitul ideilor opera compozitorului.
Memoria locurilor e tot o formã de memorie, o facultate ce ne lipseºte
din ce în ce mai mult de o vreme.
113