Nr. II Febriarie 2013 - Revista Familia

în conturul plecãrii prin ea,
cu zâmbetul florii de nu-mã-uita,
o simþi, simþindu-te,
atingi stãri, ridicându-te.
Încã nu o ºtiai, doar o intuiai,
- flacãra ta vie -
la rãscrucea
din cãlãtoriile sângelui tãu.
Nimic nu poate schimba fusul destinului!
O poveste uitatã care-þi picurã,
în cercuri concentrice,
pierdutã-n adâncuri, în lumina lunii,
- apa care va înflori deºertul
în câmpia roditoare,
acolo unde
va trezi speranþa soarelui.
Nu toþi scriu poveºtile pe pietre,
nu toþi ºtiu
cã fiecare piatrã are atâtea straturi
ºi tot atâtea poveºti.
…..........................................................
În jocul de lumini, priveºti rãvãºit,
pe fereastra timpului, într-un alt decor.
Întrezãreºti o scarã,
o masã prãfuitã,
o frunzã dezbrãcatã de vânt,
o oglindã în care te gãseºti uimit,
o scrisoare pentru tine,
al cãre-i scris i-l recunoºti,
o ramã ovalã cu-o pozã îngãlbenitã,
un cufãr
ºi-un tablou scãldat în voalul
razelor de luminã caldã
pierdutã-n umbra profilului tãu.
- proiecþia ei în timp
pe care vrei s-o trezeºti la viaþã -
79